cele mai comune AfecȚiuni tratate
Hernia de disc lombară/cervicală
Coloana vertebrală este compusă din mai multe vertebre, între care se află discurile intervertebrale. Aceste discuri intervertebrale au în componența lor un nucleu pulpos, format din proteine cu aspect gelatinos, care dau elasticitatea discului și funcționează ca un amortizor. Elasticitatea discului intervertebral ne dă posibilitatea să ne mișcăm, să ne aplecăm înainte, înapoi, sau pe o parte. Nucleul pulpos este înconjurat de un inel fibros strâns, care fixează nucleul și dă stabilitate discului intervertebral.
O altă caracteristică foarte importantă a discului intervertebral este aceea că el, prin intermediul proteinelor cu aspect gelatinos amintite mai sus, are capacitatea de a fixa apa și apoi de a o elibera. Acest lucru îi dă posibilitatea să-și îndeplinească funcția de amortizor. Când asupra coloanei vertebrale se exercită o presiune, proteinele din nucleul pulpos fixează rapid apa și funcționează ca o perniță elastică, iar când presiunea asupra coloanei scade, ele eliberează rapid apa fixată. Dar pentru realizarea acestui proces de hidratare-deshidratare este nevoie de un anumit interval de timp, iar în cazurile când presiunea asupra coloanei crește prea repede sau prea mult pe unitatea de timp, hidratarea nu mai poate fi realizată la timp și încep să apară leziuni la nivelul discului intervertebral. Așa apar fisurile care duc la apariția herniei de disc.
Există 3 etape în apariția și dezvoltarea herniei de disc:
1) Hernierea discului – proteinele din nucleul pulpos pătrund în fisurile inelului fibros. Discul se umfla și depășește vertebrele. De multe ori, în acest stadiu nu sunt afectate nici măduva spinării și nici rădăcinile nervoase, de aceea pot să nu apară simptome.
2) Ruptură de disc – materialul din interiorul nucleului trece de inelul fibros, sunt afectate rădăcinile nervoase și încep să apară simptomele.
3) Fragment liber – o parte din nucleu se rupe și devine fragment liber în canalul vertebral, unde afectează măduva și rădăcinile nervoase. Simptomatologia se agravează mult.
Hernia de disc lombară
În faza de început poate fi chiar asimptomatică, dacă nu este afectată cel puțin o rădăcina nervoasă:
- dureri care încep de la nivel lombar și se extind treptat în unul sau ambele picioare, până la varf
- furnicături și amorțeli care încep de la nivelul șezutului și se extind de-a lungul piciorului, până în gambă și degete;
- slăbiciune, care în funcție de gravitatea bolii, poate fi în unul sau în ambele picioare;
- durere la nivelul feței anterioare a coapsei;
- sindromul de coadă de cal, care constă în:
– slăbiciune în ambele picioare;
– pierderea controlului vezicii urinare, cu incontinența urinară;
– pierderea controlului colonului și a actului de defecație;
– dereglarea funcțiilor sexuale (la ambele sexe).
Hernia de disc cervicală
Hernia de disc cervicală prezintă urmatoarele simptome specifice:
- dureri la nivel cervical, în funcție de discul afectat (faza de început);
- durerea poate iradia în omoplat, umăr, braț, antebraț și degete;
- cu agravarea bolii, apar amorțeli în zonele amintite. Se poate ajunge la pareze și tetrapareze (deficit în cele 4 membre);
- deficit motor;
- tulburări sfincteriene.
Dacă doriți să aplicați o metoda de tratament naturistă, foarte eficientă și fără efecte adverse, puteți apela cu încredere la centrul nostru de terapie și la metodele noastre de tratament și recuperare – Terapia VEEDA.
Spondiloza cervicală
Spondiloza cervicală are 5 stadii de evoluție:
Stadiul 1 – este faza în care procesul de degradare începe la nivelul discului intervertebral, deci există fenomene localizate doar la nivelul unui disc (discopatie). În acest stadiu, avem o durere care poate fi de mai mică sau mai mare intensitate, dar care e locală, doar la nivelul discului afectat, în această etapă, recuperarea fiind mai rapida. Dacă nu se întâmplă acest lucru, boala avansează și se ajunge în următorul stadiu.
Stadiul 2 – este faza în care procesele degenerative cuprind două sau mai multe discuri intervertebrale, precum și structurile adiacente. Procesul depășește, deci, zona coloanei cervicale și cuprinde și musculatura paravertebrală. În acest stadiu al spondilozei, durerea este de mai mare intensitate și cuprinde o zonă mai extinsă, de obicei coborând până la nivelul vertebrei C 7. Altfel, boala își continuă drumul ei, afectând structura și rezistența coloanei vertebrale cervicale și se ajunge în stadiul 3.
Stadiul 3 – în această etapă a spondilozei sunt afectați și nervii care pleacă de la nivelul coloanei vertebrale cervicale. Durerea crește în intensitate și se extinde spre regiunea umerilor, brațelor sau mâinilor.
Stadiul 4 – în acest stadiu, spondiloza cervicală se concretizează prin fenomenul de compresiune a rădăcinilor nervoase care pleacă de la acest nivel, ceea ce înseamnă că simptomalogia se răspândește pe toată zona respectivă.
Stadiul 5 – în acest stadiu al spondilozei apar disfuncții trofice ale segmentului vertebral afectat. Toată simptomatologia pomenită mai înainte se accentuează, se agravează și de cele mai multe ori se ajunge la complicații. Între cele 3 segmente ale coloanei vertebrale – cervical, toracal și lombar, pot exista diferențe în ceea ce privește dezvoltarea spondilozei. Într-un segment vertebral, spondiloza poate fi într-un anumit stadiu de dezvoltare, în timp ce în altul poate să fie într-un stadiu mai avansat. Acest lucru depinde de gradul în care este solicitat organismul de-a lungul anilor.
Spondiloza dorsală
Și în cazul coloanei vertebrale dorsale, din multiple cauze și motive pot să apară și să se dezvolte procese degenerative care urmează același tipar descris la celelalte segmente ale coloanei vertebrale. Astfel apar :
- creșteri osteo-cartilaginoase a platourilor vertebrale;
- modificări de înălțime ale corpilor vertebrali;
- hernii discale intraspongioase;
- la marginea corpilor vertebrali apar osteofite ( ciocuri );
- deformarea mai multor corpi vertebrali, care duce la:
- cifoza dorsală și dorsalgii ( dureri în zona coloanei vertebrale dorsale )
Durerile de cap
Unele dureri de cap ne apucă aparent fără nici un motiv anume și ne lasă fără a face nimic, alteori însă, ele persistă și devin supărătoare.
Cauzele durerilor de cap sunt multiple, așa cum și durerile de cap pot fi de mai multe feluri.
Cauzele durerilor de cap pot fi foarte diverse și de cele mai multe ori este nevoie de un consult amănunțit pentru a pune în evidență motivul pentru care apar.
Cefaleea
Dacă vorbim despre cauzele care provoacă cefalee , atunci avem următoarea clasificare :
- Cefalei primare (90 % din cazuri)
- Cefalei secundare (10 % din cazuri), adică cele provocate de anumite boli și anume:
- Boli nervoase : meningite, encefalite, tumori cerebrale etc
- Discopatii cervicale
- Spondiloza cervicală
- Boli cardiovasculare : HTA , insuficiență cardiacă
- Boli renale
- Boli digestive : dischinezia biliară, constipația etc
- Boli endocrine
- Boli psihice
- Traumatismele
- Unele medicamente
- Cauze sistemice ( adică generale )
- Anemia
- Întreruperea consumului de cafea
- Febra
- Virozele
Din punct de vedere clinic, cefaleea se clasifică în :
- cefalee acută: meningite, encefalite, boli infecțioase, traumatisme etc.
- cefalee cronică progresivă: tumori cerebrale, abcese cerebrale, etc.
- cefalee cronică neprogresivă: discopatii, spondiloză cervicală, ICVB;
- cefaleea în ciorchine – este un tip de cefalee care se numește așa datorită unor caracteristici pe care le are, dintre care enumerăm:
- apare predominant la bărbați;
- se caracterizează prin accese paroxistice, repetate ( de unde și denumirea );
- are un debut brusc, de obicei nocturn, dar poate apărea oricând în timpul zilei și se poate repeta, de asemenea, la orice oră;
- se manifestă ca o cefalee violentă, pulsatile;
- are caracter de hemicranie ( se manifestă pe o jumătate a capului);
- se însoțește de senzația de nas înfundat, urmată de rinoree (curge nasul);
- persoana în cauză nu suportă lumina (fotofobie);
- apare și o înroșire a ochilor (congestie conjunctivală);
- precum și o înroșire a feței (congestia feței);
- durează 1—2 ore, apare și dispare, în ciorchine;
- reprezintă doar 1 % din totalul cefaleilor;
- nu are o cauză bine precizată, e primară, idiopatică.
A trata o cefalee înseamnă a trata cauza care o provoacă.
Migrena
Migrena poate să apară la intervale foarte diferite: de la câteva crize de migrenă pe săptămână, până la o criză de migrenă la câteva luni. Migrena poate să apară la orice vârstă, dar mai frecvent între 10 și 40 ani, oricum, nu sub vârsta de 5 ani. Se constată o moștenire din familie a predispoziției de a face migrene, deoarece mai mult de 50 %, până la 65—70 % din pacienții cu migrenă au, sau au avut în familie pe cineva cu migrene.
Caracteristici ale migrenei:
- afectează aproximativ 10—15 % din populația generală
- aproximativ 7 % dintre copiii între 7—15 ani suferă de migrenă
- are o intensitate moderată, până la severă
- are un caracter pulsatil
- migrena este unilaterală
- migrena se agravează cu efortul
- se asociază cu greața și voma
- este de 3 ori mai frecventă la femei decât la bărbați
- migrena se însoțește de sensibilitate la lumină, zgomot sau miros
- persoana în cauză poate prezenta fotofobie ( nu suportă lumina )
- uneori poate să cedeze parțial, sau total, după vârsta de 50 de ani
- în perioadele dintre crizele de migrenă, bolnavul nu prezintă nicio simptomatologie de acest tip.
Cauzele migrenei:
- factorul ereditar (mostenirea din familie—până la 65—70 % )
- factori biochimici, cum ar fi adrenalina, histaminele, etc.
- factori endocrini , cum ar fi : hormonii sexuali, endorfinele, etc.
- factori vasculari ( hiperreactivitatea vasculară)
- factori psihici, migrena apărând mai frecvent la persoanele:
- Scrupuloase
- Susceptibile
- Perseverente, până la suprasolicitare
- Meticuloase
- Ambițioase
- Timide
- Hiperemotive
Factori declanșatori.
Dacă se întâlnesc una sau mai multe cauze ale migrenei dintre cele menționate și pe acest fond intervine unul dintre factorii declanșatori de mai jos, atunci sunt întrunite condițiile necesare apariției migrenei.
- Stresul psihic
- Zgomotul
- Lumina puternică
- Unele mirosuri
- Schimbarea vremii
- Frigul sau căldura prea puternice
- Insomnia sau somnul prelungit
- Factori alimentari (ciocolata, branza fermentată, vinul roșu și alte băuturi alcoolice)
- Călătoriile
- Ciclul menstrual.
Neuropatia periferică
- Generalizată
- Simetrică
- Focală sau multifocală
Cauze:
- Alcoolismul și mai ales alcoolismul cronic ( dependența de alcool)
- Malnutriția ( alimentație insuficientă și incorectă ca necesități)
- Diabetul zaharat
- Hipotiroidismul
- Circulația periferică deficitară (dacă nervul nu este irigat suficient, ajunge să sufere)
- Traumatisme
- Accidente
- Infecții sau procese inflamatorii: HIV/SIDA, hepatita, poliarterită nodoasă, sarcoidoză, sifilis, lupusul eritematos sistemic, amiloidoză
- Tulburări metabolice și dezechilibre vitaminice (avitaminoză B12, avitaminoză A, E și B1)
- Complicații ale unor boli: cancer, insuficiență renală
- Expunerea îndelungată la substanțe toxice
- Reacții adverse medicamentoase: chemostaticele
- Chimioterapia are efecte secundare asupra musculaturii și sistemului nervos
- Starea de imunosupresie
- Boli autoimune și insuficiențe cronice de organ
În neuropatia periferică sunt implicați trei tipuri de nervi:
- nervi motori: cei care coordoneaza activitatea motorie ( mișcarea )
- nervi senzitivi: sunt nervii care poartă informația senzitivă
- nervi autonomi: sunt nervii care răspund de funcționarea corectă a sistemului cardiac, digestiv, renal etc
În neuropatia periferică apar amorțeli (parestezii) și dureri cronice la nivelul mâinilor și picioarelor. Se modifică de asemenea și tonusul muscular.
1) Modificări motorii – termenul “motor“ se referă la ceva care determină, care provoacă mișcarea. Nervii motori sunt acei nervi care transmit impulsurile de la centrii nervoși la mușchi, realizându-se astfel mițcarea. În cadrul acestei boli, fiind afectați nervii motori, apar:
- dificultăți de mișcare a membrelor și de deplasare (probleme locomotorii)
- căderi repetate (datorită hipotrofiei musculaturii membrelor inferioare)
- crampe musculare, fasciculații
- astenie musculară
- mialgii
- tremor
- dificultăți erectile (TDS = tulburări de dinamică sexuală)
2) Modificări senzitive la nivelul extremităților
- parestezii, anestezii
- pierderea simțului de coordonare a mișcărilor
- hiperestezii ale picioarelor (pacienții nu pot atinge nici cele mai delicate materiale deoarece aceasta le provoacă durere)
- prin tratamentele din centrul nostru, se obțin rezultate foarte bune în recuperarea pacienților.
3) Simptome de natură vegetativă:
- constipație sau diaree
- balonări abdominale
- greață, vărsături imediat după mâncare
- golire vezicală incompletă
- incontinență urinară
- impotență
- complicațiile neuropatiei periferice
- complicații de natură infecțioasă, deoarece bolnavul nu mai simte durerea și se rănește, iar mai apoi rana se infectează
- tulburări de ritm cardiac
- pareza, paralizie
- amputarea de membre.
Toate aceste complicații enumerate sunt tot atâtea motive în plus pentru a trata de urgență orice neuropatie periferică.
Ca metode de tratament centrul nostru folosește:
- masajul terapeutic
- masajul reflex (reflexoterapia) – prin aceasta se îmbunătățește circulația, sunt stimulate terminațiile nervoase și se ameliorează durerea
Pintenul calcanean
Talalgie : discomfort sau durere în călcâi sau gleznă
Fascie : este un strat de țesut conjunctiv care acoperă corpul sub tegument. Ea îmbracă mușchii și alte organe.
Periost : este o membrană groasă, fibroasă, care acoperă suprafața osului
Aponevroză : este o structură fibroasă de culoare alb-sidefie alcătuită din fibre de colagen, care servește la realizarea conexiunii dintre mușchi și inserția sa.
Inserție : este locul de legare a unui mușchi pe un os
Potrivit literaturii de specialitate, pintenii se formează prin tracțiunea sau întinderea excesivă a periostului calcanean de către aponevroza plantară. Drept urmare apare o inflamație a fasciei plantare (fasciita plantară). Durerea apare datorită tracționării fasciei plantare pe periost. Pintenii pot să apară și datorită creșterii tensiunii aponevrozei plantare, întâlnită în piciorul plat ( platfus )
Simptome: literatura de specialitate arată că pintenii calcaneeni inferiori sunt dureroși încă de la debut, chiar și când semnele radiologice ale prezenței lor sunt puține sau absente. Absența semnelor radiologice nu exclude un pinten la debut. Pe măsură ce pintenul crește în dimensiuni, datorită unor modificări adaptative de la nivelul piciorului, durerea se poate ameliora. Dupa o perioadă în care un pinten a fost asimptomatic, adică nu s-a manifestat prin durere, el poate deveni brusc dureros în urma unui traumatism local sau în urma suprasolicitării piciorului (statul mult în picioare pe loc).
La nivelul călcâiului se poate forma și o bursă care se poate inflama, transformându-se într-o bursită calcaneana inferioarî. În acest caz vom avea o durere cu caracter pulsatil și baza călcâiului devine caldă.
Gonartroza
Dacă vorbim despre artroză în general, putem spune că ea e cea mai frecventă boală articulară și că ea debutează asimptomatic (fără simptome) încă din al doilea sau al treilea deceniu al vieții. De atunci se dezvoltă mereu și, dacă articulația nu e îngrijită, ba mai mult, este chiar suprasolicitată, la un moment dat artroza devine simptomatică, apărând durerea și cu ea toate celelate semne și simptome care compun complexul specific artrozei.
Bărbații și femeile sunt afectați în egală măsură de gonartroză, dar boala debutează totuși mai repede la bărbați, probabil datorită specificului muncii lor și suprasolicitării.
Ce se întâmplă iîn gonartroză?
Una dintre principalele componente ale articulației genunchiului este cartilajul hialin. Acesta este compus din 95% apă și matrice cartilaginoasă extracelulară și 5% condrocite. În timpul funcționării normale a articulației genunchiului, când asupra articulației se exercită o presiune, cartilajul hialin eliberează apa pe care o conține în spațiul intraarticular și în capilarele și venulele din vecinătate, iar când acea presiune încetează, cartilajul hialin reabsoarbe apa pe care a eliberat-o, se hiperhidrateaza și își absoarbe cu această ocazie și substanțele nutritive de care are nevoie.
Când, la un moment dat, articulația este supusă la eforturi mai mari decât poate ea să ducă (statul mult în picioare, mersul exagerat de mult pe jos, purtarea unor greutăți mari în mâini sau pe spate, supraponderea, obezitatea și uneori traumatismele – căzături, lovituri, accidente) încep procesele de degenerare, de degradare. În final se ajunge ca la nivelul cartilajului să apară discontinuități, întreruperi ale cartilajului, eroziuni, neregularități pe suprafața cartilajului hialin, care avansează continuu și se ajunge la ulcerații și la pierderea completă a cartilajului în anumite zone ale articulației. Pur și simplu apar zone în care osul e complet dezvelit de cartilajul hialin. Porțiuni din cartilajul hialin modificat de boală se rup și plutesc liber în interiorul articulației genunchiului, apărând așa numiții “soareci intraarticulari“, care afectează foarte mult buna funcționare a articulației, ducând la dureri mari și foarte mari și la scăderea mobilității articulației, mergând până la imobilizarea și blocarea articulației.
Simptome – la început apar niște sunete, niște pocnituri la nivelul articulației genunchiului, numite cracmente, care reprezintă primul semnal ca articulația suferă și urmează să sufere tot mai mult. Apoi, treptat, apar durerile, care devin tot mai mari și mai supărătoare, articulația poate deveni sensibilă sau foarte sensibilă la palpare, la atingere. Durerile pot iradia și la distanța, în sus sau în jos față de articulația genunchiului.
Dacă boala nu e tratată, ea avansează și, pe măsură ce se pierde cartilaj articular, ligamentele din jur devin mai laxe, mai slabe și articulația devine mai instabilă. În această etapă apare senzația că genunchiul “scapă“. În etapele urmatoare cartilajul continuă să se degradeze și se ajunge ca anumite fragmente de cartilaj modificate de boală, să se rupă și să plutească în interiorul articulației. Prin această articulația devine mai dureroasă, mai rigidă, ajungându-se pănă la blocarea articulației.
Coxartroza
Ea poate fi uni sau bilaterală. Ca și în cazul celorlalte articulații, “piesa“ de bază a articulației coxo-femurale este cartilajul hialin. Acesta este compus din 95% apă și matrice cartilaginoasă extracelulară și 5% condrocite. Aceste condrocite au cel mai lung ciclu celular dintre celulele organismului, deci și cel mai lung ciclu de refacere. De aceea este foarte important ca această boală să fie tratată cât mai repede. La un moment dat articulația șoldului nu mai suportă eforturile mari la care este supusă, încep procesele de degradare și apare ceea ce noi numim coxartroză.
Simptome: această boală se caracterizează prin apariția unei rigidități la nivelul articulației soldului afectat, rigiditate care se accentuează treptat. În această fază apar și cracmentele sau pocniturile la nivelul articulației. Ca urmare a acestui fapt, scade gradul de mobilitate și posibilitatea de deplasare. După o perioadă apare și durerea, care poate fi localizată la nivel inghinal, la nivelul fesei, sau poate fi resimțită chiar la nivelul genunchiului. Acest lucru poate fi un element disturbator și poate duce la confuzia unei coxartroze cu gonartroza sau artroza genunchiului. De aceea e nevoie de un diagnostic precis, pentru a se face un tratament corespunzător. Durerea devine simptomul principal, la început ea apărând în mers, iar apoi, pe măsură ce boala avansează, fiind prezentă și în repaus. Dimineața, primii pași pot fi foarte dureroși, dar pe măsură ce se continuă mișcarea, durerea poate să se amelioreze. Dacă la început doare doar ziua, ulterior durerea apare și noaptea, acesta fiind un simptom de agravare a bolii.
Dacă boala nu este tratată corespunzător, procesul degenerativ avansează și, datorită scăderii lichidului intraarticular și subțierii cartilajului articular ca urmare a degradării lui, piciorul afectat se scurtează și apare șchiopătatul.
Insuficiența circulatorie vertebro-bazilară (ICVB)
Pentru a înțelege mai bine ce este ICVB, trebuie să revedeți articolul despre spondiloză cervicală. În stadiul 3 iritativ și mai ales în stadiul 4 radicular, compresiv, apare ICVB. În această situație vorbim de afectarea vertebrelor C1, C2 și C3. În stadiul 3 și mai ales în stadiul 4 de dezvoltare a spondilozei cervicale avem acele ciocuri laterale pe coloană numite osteofite. Acestea apasă pe vasele de sânge din zona și pe rădăcinile nervoase de la acest nivel (de exemplu nervul simpatic cervical). Ca urmare, în prima etapa se produce o iritare a acestor nervi (în stadiul 3 de evoluție) și apoi o comprimare a lor (stadiul 4) și ca urmare apare un spasm acut al mușchilor posteriori ai gâtului și mai multe reacții vasomotorii patologice (este un cerc vicios acolo: ciocurile laterale — osteofitele — apasă pe nervi, nervii se irită, această iritare produce spasmul musculaturii, iar spasmul muscular strânge vasele și apar tulburări de circulație vertebro-bazilară, adică tulburări pe circulația care merge la cap – arterele vertebrale și trunchiul bazilar).
Stadiul 5, atrofic, al spondilozei cervicale înseamnă o agravare accentuată a tuturor simptomelor ICVB .Circulația cerebrală mai poate fi scăzută și de depunerile de ateroscleroză pe vase (este vorba de arterele vertebrale și de trunchiul bazilar), ceea ce agravează și mai mult ICVB, acest mecanism acționând din interiorul vasului.
Simptome
Ar fi foarte bine ca cel care are probleme cu coloana vertebrală cervicală să nu piardă ocazie după ocazie, și să se trateze încă din stadiul 1 al spondilozei, sau dacă l-a ratat și pe acesta, atunci măcar în stadiul 2, deoarece dacă se ajunge în stadiul 3, deja problemele se complică și apar simptomele specifice ICVB, care nu sunt nici puține, nici ușoare, nici fără risc, ci dimpotrivă, ajunși în această etapă vă expuneți la o situație extrem de neplăcută și chiar foarte riscantă și o să vedeți de ce.
Enumerăm cele mai importante simptome care apar în această boală:
- senzații de jenă, apoi greutate și mai apoi durere occipitală
- dureri de cap, amețeli, vertij (acest vertij poate fi rotator, sau nesistematizat, de scurtă durată)
- hipoxia cerebrală (nu se oxigenează suficient de bine creierul) și apar
- stări de oboseală, de moleșeală marcată
- tulburări senzoriale (parestezii-amorțeli în mâini și în picioare)
- pareze, hemipareze
- tulburări de mobilitate (adică dificultate la mers și la mișcarea mâinilor)
- slăbirea bruscă a musculaturii membrelor inferioare, astfel încât bolnavul cade brusc pe genunchi (fenomen numit drop-attack)
- hipertensiune arterială (HTA) și mai ales apare HTA oscilantă, foarte greu de stăpânit
- tulburări ale ritmului cardiac
- jenă, greutate, apoi durere oculară
- scăderea treptată (încețoșarea) sau bruscă a vederii
- scăderea auzului, zgomote, sunete, vâjâit în urechi
- scăderea memoriei (tot mai mult persoană în cauză constată că uită)
- risc crescut de accident vascular cerebral (AVC ) ischemic.
Atunci când aveți aceste simptome enumerate, pe lângă faptul că sunt extrem de deranjante , extrem de greu de suportat și care aduc în viața de zi cu zi un adevărat handicap, trebuie să vă fie și semnale de alarmă foarte serioase că sunteți în pericol de a face AVC.
Amorțeli în mâini și picioare
Principalele cauze ale acestei afecțiuni, ale acestui sindrom al amorțelilor în mâini și în picioare sunt:
- Sindromul de canal carpian
- Sindromul de canal Guyon
- Sindromul de tunel tarsian
- Sindromul defileului costoclavicular
- Sindromul nervului suprascapular
- Sindromul Raynaud
- Boala vasculară periferică
- Discopatia — Discopatii
- Spondiloza cervicală
- Spondiloza dorsală
- Spondiloza lombară
- Radiculopatia (în stadiul 4 și 5 de evoluție a fiecărui tip de spondiloză amintit)
- Hernia de disc
- Prolabarea discului intervertebral (unul sau mai multe)
- Sindromul de compresiune a plexului brahial
- Neuropatia periferică
- Zona Zoster
- Scleroza multiplă
- Sciatica
- Vascularita
- Accidentul vascular cerebral (AVC)
- Traumatisme
- Degerături
- Tumori ale nervilor (Neurinom)
- Compresiuni externe (încălțăminte, îmbrăcăminte, gips etc.)
- Trombangeita obliterantă (Boala lui Leo Buerger)
- Obstruarea vaselor de sânge (vasele mari – ateroscleroza)
- Hiperventilația
- Intoxicații
- Toxicitatea mediului înconjurator
- Efecte secundare ale medicamentelor alopate
- Spasmofilia
- Atacuri de panică
- Oboseală—stres
- Crize de hipoglicemie
- Crize hipertensive
- Crize hipotensive
- Insuficiența circulatorie vertebrobazilară (ICVB)
Mâini și picioare reci
Cauze
- Circulația periferică deficitară
- Insuficiența circulatorie periferică
- Boala vasculară periferică
- Sindromul Raynaud (uneori se asociază cu fibromialgia)
- Ateroscleroza
- Arteriopatia cronică obliterantă ( ACO )
- Trombangeita obliterantă (Boala Buerger)
- Neuropatia periferică
- Hipotiroidismul
- Hipopituitarismul (afecțiune a glandei pituitare)
- Disfuncția hipotalamică (hipotalamusul este, în mod normal, implicat în reglarea temperaturii). În anumite situații poate fi afectat și nu mai funcționează normal, realizându-se o disfuncție hipotalamică (printre cauze: o infecție, o tumoare, un traumatism sau malnutriția)
- Degerăturile
- Fumatul (este foarte dăunator deoarece pe lângă foarte multe alte efecte negative, produce și vasoconstricție, adică îngustarea vaselor de sânge și scăderea marcată a circulației)
- Fumatul pasiv (statul în locuri unde se fumează este foarte dăunător)
- Consumul mare de alcool
- Consumul exagerat de cafea
- Consumul de zahăr
- Sedentarismul
- Obezitatea
- Diabetul
- Hipotensiunea arterială
- Stresul poate produce tulburări ale circulației periferice
- Folosirea unor instrumente care vibrează
- Probleme de digestie, digestie dificilă, lentă sau insuficientă
- Efectul secundar al unor medicamente alopate (cele luate în tratamentul migrenei și în bolile tiroidei)
- Cancer osos sau leucemie (în situații excepționale).
Simptome
- în primul rând senzația foarte neplăcută de rece la nivelul mâinilor și picioarelor
- furnicături
- amorțeli
- durere
- un discomfort continuu
- tulburări de digestie
- un somn mai agitat și mai puțin odihnitor
- culoarea cianotică (violet-albăstruie) a mâinilor și a picioarelor
Sfaturi practice
Nu trebuie să stați picior peste picior, deoarece acest lucru comprimă circulația și accentuează fenomenul de insuficiență circulatorie periferică.
Dacă aveți o muncă statică (la birou, în mașină la condus sau în alte situații, faceți pauze – o metodă foarte bună ar fi să lucrați după sistemul 50 + 10, adică 50 de minute să lucrați, să conduceți etc și 10 minute să faceți pauză, timp în care să vă plimbați și să faceți scurte exerciții ca să revigorați circulația).
Dacă nu faceți asta, în curând veți constata că aveți mari probleme de circulație periferică și nu numai.
Câteva situații în care apare sindromul mâinilor și picioarelor reci:
A) Degerătura este o afecțiune rezultată în urma statului excesiv de mult în temperaturi scăzute. Această afecțiune se manifestă prin mai multe semne și simptome, cum ar fi :
- Edem inflamator al mâinilor și picioarelor
- Prurit sever(senzația de mâncărime severă)
- Senzația de arsură
- Uneori pot să apară ulcerații, mai mult sau mai puțin extinse.
Această afecțiune se întâlnește mai ales la persoanele care au un fond deficitar în ceea ce privește circulația periferică, persoane care au mâinile și picioarele reci atât vara cât și iarna. Vorbim aici de un cerc vicios: circulația periferică deficitară favorizează degerăturile în cazul expunerii prelungite la frig, iar degerătura agravează și mai mult deficitul circulator.
B) Neuropatia periferică este o afecțiune, o boală a sistemului nervos periferic. Această boală poate avea drept cauze :
- Alcoolismul și mai ales alcoolismul cronic (dependența de alcool)
- Malnutriția (alimentația insuficientă și incorectă ca necesități)
- Diabetul zaharat
- Circulația periferică deficitară
C) Hipopituitarismul
Glanda pituitară = glanda hipofiză = glanda situată în fosa hipofizară, atașată de baza creierului printr-un peduncul scurt. Peduncul = mănunchi constituit dintr-o multitudine de fibre nervoase care au rolul de a face legătura între formațiuni ale sistemului nervos. Ca aspect, seamană cu o tulpină.
Simptome
- hipersensibilitate la frig (senzația de mâini și picioare reci)
- oboseală
- hipotensiune arterială
- infertilitate
Umărul dureros
Cauze:
- tendinita calotei rotatorilor
- rupturile calotei rotatorilor
- tendinita calcifiantă
- artrita acromioclaviculară
- artrozele
- osteonecroza
- artrita septică
- ruptura marginii glenoide
- capsulita adezivă
- microtraumatisme repetate
- leziuni musculare acute și cronice
- procese degenerative care afectează tendoanele
- rupturi musculare
- traumatisme ale umărului
- neuropatiile
- nevrita brahială
- infecții
- inflamații (tendinite, bursite, artrite)
- artrita sternoclaviculară
- fibrozita
- discopatia cervicală
- radiculopatia cervicală
- sindroamele de compresie a nervilor
- distrofia simpatică reflexă
- boli cardiovasculare
- boli pulmonare (de ex pleurita, pleurezia)
- tumori medulare
- boli digestive (ale vezicii biliare, gastrite, ulcere).
Dintr-o analiză a listei cu șirul lung de cauze care pot provoca dureri de umăr, se poate spune că cele mai importante intră în urmatoarele categorii:
- Procese inflamatorii
- Procese degenerative
- Afecțiuni ale nervilor
- Infecții
- Traumatisme
- Alte cauze
Dereglări ale tiroidei
Funcțiile tiroidei
- stimulează creșterea normală
- rol foarte important în reglarea metabolismului (protidic, glucidic, lipidic și hidromineral)
- reduce fosforul din organism, dacă acesta este crescut
- secretă tirocalcitonina – un hormon care reglează metabolismul calciului
- susține oasele – ajută la vindecarea fracturilor
- reglează funcționarea celorlalte glande endocrine, prin sistemul hipotalamo-hipofizar
- hormonii tiroidieni au un rol foarte mare în buna funcționare a insulinei în organism
- hormonii tiroidieni au rol și în arderea substanțelor grase (dacă tiroida nu funcționeaza la parametrii normali, crește colesterolul și persoana se îngrașă)
- are un rol foarte mare în reproducerea celulară și în creșterea normală a celulelor
- controlează ritmul cardiac
- are un rol important în asimilarea zahărului
- favorizează consumul de O2 în țesuturi (oxigenarea țesuturilor)
- rol foarte important în activitatea cerebrală
- rol foarte important în reglarea sistemului nervos
- rol foarte important în reglarea aparatului cardiovascular
- rol foarte important în funcționarea normală a gonadelor (gonada=glanda sexuala; cea feminină: ovarul și cea masculină: testiculul)
- rol foarte important în buna funcționare a aparatului digestiv
- controlează activitatea pielii (a epidermului)
- controlează buna funcționare a mucoaselor
- controlează buna funcționare a seroaselor
Sindromul colonului iritabil
Se caracterizează prin dureri de stomac, balonare şi modificarea tranzitului intestinal.
- „iritabil” – acest termen indică faptul că tractul digestiv este mai sensibil decât în general, şi din acest motiv reacţionează cu senzaţie de durere la stimuli normali
- „sindrom” – se referă la faptul că nu este vorba de o boală separată, de sine stătătoare, ci de un complex caracteristic de simptome asociate
Cauze: cea mai frecventă este alterarea motilităţii intestinale care determină tulburări de tranzit şi, implicit, tulburări de defecaţie. Până nu apare senzaţia de defecaţie, omul sănătos nu sesizează mişcările intestinale, deoarece acestea sunt constante şi blânde. Intestinul iritabil funcţionează neregulat, contracţiile uşoare sunt înlocuite de spasme care se manifestă prin dureri abdominale, constipaţie, diaree şi alte acuze. În unele cazuri pot să apară simptome extradigestive precum durerile de spate, oboseala, senzaţia de balonare etc., care în opinia specialiştilor se datorează diferitelor reacţii alergice şi tensiunii interne.
SCI apare frecvent ca o consecinţă a bolilor inflamatorii gastrointestinale sau altor infecţii tratate timp îndelungat cu antibiotice.
Colonul este un organ foarte sensibil la stres.
Gastroenterologii au constatat că SCI se dezvoltă foarte des la persoanele care trăiesc o viaţă activă, ocupată şi la care creierul trebuie să prelucreze o grămadă de informaţii noi, stresante. De ce apare boala doar la unele persoane, pe când alţii nu se îmbolnăvesc nici în condiţiile unor stări se stres sau solicitări mai intense? Acest lucru depinde întotdeauna de caracteristicile şi sensibilitatea individuală. Stilul de viaţă de astăzi duce la suprasolicitarea oamenilor, astfel numărul bolnavilor creşte de la o zi la alta.
Sindromul de colon iritabil debutează cu tulburări de defecaţie. Bolnavul prezintă diaree care persistă timp de o săptămână şi se agravează în condiţii de stres. Perioada diareică este apoi înlocuită de constipaţie, timp de câteva zile. În acest caz colonul este leneş, nu vrea să se golească în ciuda senzaţiei de apăsare care ne obligă la vizitarea frecventă a toaletei. Tulburările fucţiei intestinale se caracterizează prin senzaţie de saţietate, crampe abdominale şi balonare. Aceste simptome par a fi serioase, însă, teoretic, individul nu este bolnav, fiindcă este vorba doar de o dereglare funcţională. Acuzele nu au substrat organic, nu este vorba de inflamaţii intestinale sau alte modificări structurale ce apar în boli precum diverticuloza sau tumorile. Însă, din motive necunoscute, tranzitul intestinal este alterat, uneori devine mai rapid, alteori este mai lent. În tratamentul alternanţei dintre constipaţie şi diaree nu există altă opţiune decât relaxarea.
Prin schimbarea stilului de viaţă, evitarea, respectiv combaterea situaţiilor de stres putem preveni apariţia sindromului de colon iritabil. Exerciţiile fizice regulate îmbunătăţesc funcţia intestinelor. Persoanelor supuse frevent la situaţii de stres se recomandă relaxarea, şi nu se recomandă distragerea atenţiei prin citire, ascultarea radioului sau fumat în timpul petrecut pe toaletă. Să dormim cel puţin şapte ore pe zi, să reducem grăsimile din alimentaţia noastră şi să creştem cantitatea de proteine şi fibre.
- Compresele calde pe abdomen sau baia fierbinte pot fi de folos în caz de crampe
- Este interzis fumatul, consumul de alcool şi cafea , deoarece acestea stimulează mişcările intestinale
- Trebuie identificate alimentele care cauzează probleme – consumul acestora se va evita. Să nu consumăm alimente condimentate, grase sau prăjite în grăsimi, nici dulciuri care conţin sorbitol sau mannită şi provoacă balonare.
- În caz de constipaţie este importantă formarea unei rutine de defecare; să stabilim un moment adecvat al zilei pentru defecarea regulată, dimineaţa este ideală.
- Masajul abdomenului inferior cu pumnul, consumul unui pahar de apă călduţă, uşor sărată sau amestecată cu apă minerală laxativă poate fi utilă
Consumul alimentelor bogate în fibre poate fi benefică, dar să evităm produsele care balonează.
Disfuncții ale sistemului endocrin
La fel ca orice sistem al corpului uman, sistemul endocrin poate avea disfuncții, acestea fiind: hiposecreția (insuficiența de hormon) si hipersecreția (cantitate prea mare de hormon).
Bolile endocrine pot fi cauzate de anumiți factori, biologici (virusuri, bacterii) sau care țin de mentalitate (traumatisme cu efect psihic negativ):
– gigantismul;
– nanismul hipofizar;
– diabet insipid;
– vorbire lentă, anxietate;
– eliminarea unor cantități mari de urină ceea ce duce la oboseală, amețeli, uscăciunea gurii și a pielii, constipație.
Tulburări ale sistemului circulator (limfatic)
Sângele și sistemul limfatic reprezintă cele două mari sisteme circulatorii ale corpului uman. Există asemănări și deosebiri între cele două sisteme. Sistemul circulator este alcătuit dintr-o vastă rețea de vase de sânge și beneficiază de un organ vital – inima, care lucrează non-stop pentru a realiza circulația sângelui în tot corpul. Și sistemul limfatic posedă o rețea de vase, dar prin acestea curge limfa, care nu beneficiază de un organ central care să funcționeze ca o pompă. Vasele limfatice sunt unidirecționale, limfa circulând dinspre țesuturi către interiorul organismului. Circulația lichidului limfatic depinde de mișcare. Sistemul limfatic și sistemul circulator lucrează împreună: sângele aduce nutrienți și oxigen către celule, iar limfa preia deșeurile, toxinele și alte componente nocive pentru a fi filtrate și neutralizate de sistemul imunitar.
Rolul sistemului limfatic
Sistemul limfatic este o componentă esențială a sistemului imunitar, care protejează organismul de numeroase boli: de la cele infecțioase până la cele cronice degenerative sau cele cauzate de inflamație. Sistemul limfatic este cunoscut de asemenea și ca sistemul de drenaj al organismului, alcătuit dintr-o rețea de vase de sânge și ganglioni limfatici, care transportă fluide din țesuturi în interiorul corpului. Sistemul limfatic joacă un rol important în protejarea organismului împotriva amenințărilor de boală, cum ar fi infecțiile și celulele canceroase, și în același timp contribuie la menținerea echilibrului hemodinamic al corpului.
Sistemul limfatic este alcătuit din:
- vase limfatice, mai mici decât vasele de sânge, transportă limfa, un lichid incolor, care mediază schimbul de substanțe dintre sânge și țesuturi. Limfa conține leucocite, în special limfocite (celule imunitare), deșeuri, resturi de celule, bacterii, proteine, săruri;
- ganglioni limfatici sau noduli limfatici, alcătuiți din țesut limfatic, având rol de drenare a limfei ce trece prin ganglioni pe traseul ei în sânge; totodată, ganglionii permit multiplicarea limfocitelor T și B ajunse la maturitate, după formarea lor în timus și măduva osoasă.
- amigdale, glande alcătuite din țesut limfoid, situate la nivelul gâtului, care împreună cu vegetațiile adenoide de la nivelul cavității nazale alcătuiesc așa-numitul inel de apărare imunitară Waldeyer, care filtrează virusurile, bacteriile înainte de a ajunge în sistemul digestiv și respirator;
- splina și timusul, organe limfoide ale sistemului imunitar, locuri de producție ale limfocitelor.
În fiecare zi intrăm în contact cu diferite tipuri de microbi, bacterii și toxine. Toate acestea ajung în lichidul limfatic și în ganglioni. Aici, în ganglioni, sistemul imunitar atacă „inamicii” și face tot posibilul să îi distrugă cu ajutorul globulelor albe din sânge.
Un alt rol important al sistemului limfatic este păstrarea fluidelor corporale în echilibru. În cazul în care sistemul limfatic funcționează în mod corespunzător, nu ar trebui să experimentăm neplăcuta senzație de retenție a apei. Atât vasele de sânge, cât și vasele limfatice pot resorbi apa din țesuturi astfel încât aceasta să fie drenată. Apa suplimentară trebuie eliminată din organism. În cazul în care apare o problemă la nivelul drenajului limfatic, țesuturile se umflă, pielea căpătând acel aspect pufos caracteristic retenției de apă. În cazul unor blocaje pe traseul limfatic, există riscul să se acumuleze lichid în țesuturi. Acest tip de inflamație se numește limfedem.
Cel mai cunoscut exemplu este limfedemul apărut în urma unei intervenții de extirpare a sânului, ca metodă de tratament al cancerului mamar. Ganglionii limfatici de la nivelul axilei pot și ei extirpați, circulația fiind blocată, ceea ce determină stagnarea limfei în braț. Astfel apare limfedemul.
Umflarea ganglionilor limfatici – mulți dintre noi au observat, la un moment dat, atunci când au avut anumite infecții, în special cele localizate la nivelul gâtului sau în sfera organelor genitale, umflarea ganglionilor din zonele respective. Infecțiile în gât (faringo-amigdalite), infecțiile genitale, infecțiile urinare sunt cele mai frecvente cauze ale umflării ganglionilor. Ganglionii limfatici sunt răspândiți în tot corpul, dar cei mai proeminenți sunt cei din zona gâtului, zona inghinală, axile, piept și abdomen. În cazul în care creșterea în volum este de origine infecțioasă, ganglionii afectați sunt moi și sensibili. Această situație nu reprezintă un motiv de îngrijorare, mai ales dacă umflătura dispare după vindecarea infecției.
Simptome și boli care afectează sistemul limfatic
Când sistemul limfatic este agresat de factori externi sau când funcționează deficitar din cauza sedentarismului, pot apărea simptome care includ:
- oboseală cronică
- umflarea ganglionilor limfatici
- dureri musculare și crampe
- inflamații articulare
- răceli și alte infecții frecvente
- fibromialgie
- artrită
- apariția unei tumori
Bolile care au impact direct asupra sistemului limfatic sunt:
- Amigdalita – infecțiile recurente ale amigdalelor pot duce la complicații la distanță (reumatism, pericardită); în astfel de cazuri, amigdalele trebuie îndepărtate.
- Edemul – retenția de apă cauzată de blocarea fluidelor în interiorul țesuturilor.
- Adenopatie limfatică – ganglionii limfatici se umflă sau se măresc din cauza unei infecții și poate provoca dureri.
- Limfomul – o formă de cancer care se dezvoltă în ganglionii limfatici, când limfocitele sunt supuse unor modificări și apoi se multiplică și formează tumori, care se pot răspândi în diverse părți ale corpului.
- Boala Hodgkin – cancerul sistemului limfatic.
- Splenomegalie – splină mărită din cauza unei infecții virale; este o situație periculoasă mai ales pentru persoanele care practică un sport, fiindcă orice impact poate duce la ruptura splinei.
Sistemul limfatic și dezvoltarea cancerului
Sistemul limfatic joacă un rol crucial în protejarea organismului de cancer. Atunci când celulele canceroase se desprind din tumoră, ele pot fi prinse în interiorul unui ganglion limfatic din apropiere, acesta crescând în volum. Ca atare, umflarea ganglionilor limfatici poate fi un semn al cancerului, cu toate că de cele mai multe ori nu este cazul. În schimb, când un pacient este diagnosticat cu cancer, întotdeauna medicii vor verifica ganglionii limfatici pentru a investiga gradul de extindere a acestuia.
O funcție foarte importantă a sistemului imunitar este producția de limfocite. Unele dintre ele produc anticorpi, proteine care distrug germenii și opresc infecțiile sau celulele anormale să se răspândească. În unele cazuri, acest proces nu este destul de eficient în combaterea radicalilor liberi și în oprirea cancerului.
Cancerul poate debuta în ganglionii limfatici, numindu-se limfom, sau poate ajunge acolo din altă parte. Celulele canceroase pot migra în corp prin intermediul sângelui sau al limfei. Dacă ajung la alte organe, ele continuă să se înmulțească. În general, organismul ține sub control acest proces și este capabil de a distruge cantități mici de celule mutante înainte ca acestea să înceapă să se înmulțească. Însă dacă scapă de sub control chiar și o cantitate infimă de celulele mutante, acestea își croiesc drum spre alte părți ale organismului formând noi tumori (metastaze). Acest fenomen poate deveni vizibil și dureros când ganglionii limfatici reacționează și se inflamează.
Măsuri care trebuie puse in practica:
1. Îmbunătățirea circulației, o prioritate
Sistemul circulator este corelat cu sistemul limfatic. În timp ce sângele aduce nutrienți, apă și oxigen către celule, limfa preia reziduurile toxice, agenții infecțioși și eventual celule deteriorate pentru a le elimina din organism. Un sistem limfatic sănătos participă la menținerea sănătății mușchilor, articulațiilor și altor țesuturi și organe. Limfa circulă prin vasele limfatice, ajunge în ganglioni, unde se realizează filtrarea și în final într-un vas limfatic mare numit canal toracic. Odată curățat, lichidul limfatic trece din nou în sânge și ciclul se repetă continuu. Iată de ce circulația fluidelor în organism trebuie să se realizeze la parametri optimi. În caz contrar, apar inflamații, acumulări de toxine în țesuturi, dureri, oboseală.
2. Mișcare, în fiecare zi
Ce poate fi mai bun pentru a stimula circulația decât mișcarea?! Cu cât stai mai mult pe scaun, cu atât lichidul limfatic stagnează mai mult în țesuturi. Să nu uităm că sistemul limfatic nu beneficiază de o pompă, așa cum lucrează inima pentru circulația sangvină. Activitatea fizică este cea care pune în mișcare sistemul limfatic. Orice fel de exercițiu fizic este binevenit, simplul mers pe jos este foarte bun pentru sistemul limfatic. Tot la categoria mișcare vom include și masajul, un excelent mijloc de drenaj limfatic.
3. Alimente care combat inflamația
Cu cât dieta ta este mai naturală și mai echilibrată, cu atât sistemul tău limfatic lucrează mai bine. În schimb, alimentele procesate, încărcate cu grăsimi, zahăr, sare, aditivi nu fac decât să streseze aparatul digestiv, sistemul circulator și sistemul imunitar. Iată o listă cu alimente bogate în nutrienți și antioxidanți, ce au puterea de acționa ca adevărate antiinflamatoare naturale:
- legume cu frunze verzi (spanac, varza Kale, ruccola, valeriană, ștevie, urzici);
- legume crucifere (broccoli, conopidă, varză, gulii);
- ceapă, usturoi;
- fructe de pădure;
- somon și alți pești de apă rece (surse naturale de acizi omega 3);
- nuci;
- semințe (in, chia, dovleac);
- ulei extravirgin de măsline, de cocos;
- ierburi aromatice (pătrunjel, oregano, mentă etc.) și condimente (turmeric, ghimbir).
Dereglări ale sistemului reproductiv/Dereglări menstruale/Menopauza
Simptomele prezenței etapei de premenopauză sunt:
– menstruații neregulate (modificări frecvente ale duratei, data apariției și luni în care nu ai avut ciclu deloc)
– infertilitate
– bufeuri și transpirații nocturne
– uscăciune vaginală
– probleme în controlarea vezicii urinare
– insomnie
– palpitații
– kilograme în plus pe care le dai jos mai greu
– modificări ale pielii (piele uscată cu aspect subțiat, mâncărimi ale pielii)
– dureri de cap
– dureri de sâni
– grețuri
– senzație de șocuri electrice în cap
– balonare
– amețeală
– dureri de mușchi și de încheieturi
– pierderea părului sau subțierea firului de păr
– modificarea mirosului corpului
– gura uscată
Și la nivel psihic apar câteva modificări:
– iritabilitate
– instabilitate emoțională
– anxietate
– scăderea libidoului
– dificultăți de concentrare, stări de confuzie
– scăpări de memorie
– oboseală, epuizare
Dacă ai oricare din aceste simptome, nu este cazul să intri în panică. Premenopauza este o etapă normală din viața oricărei femei, la fel de firească ca prepubertatea. Ambele pregătesc marile transformări feminine, menopauza și pubertatea, cu toată furtuna hormonală aferentă.
Dacă până în etapa de premenopauză, estrogenul și progesteronul erau într-o simbioză și făceau o bună echipă pentru buna funcționare a fertilității feminine, când începe să se instaleze premenopauza, uneori discret și pe neobservate, specific este faptul că hormonul progesteron scade brusc, timp în care estrogenul ramane “șef” și își face de cap. Acest lucru este in prima etapă de premenopauză, când menstrele pot fi mai abundente, mai dese, pot dura mai mult. Este din cauza dominației estrogenului. Ulterior, și estrogenul începe să scadă și lipsa lui se simte prin menstre mai rare, la 2-3 luni, care durează mult mai puțin ca în alte perioade ale vieții.
Este important să menții balanța acestor hormoni, preferabil pe cale naturală, nu prin substituenți de sinteză ce pot avea tot felul de efecte secundare în organism.
Ciclu neregulat
Ciclul poate apărea mai des, la fiecare 24 de zile (în loc de la fiecare 28 de zile), sau poate veni mai rar decât de obicei. Pot apărea sângerări ușoare într-o lună și sângerări abundente în altă lună. Poti sângera cateva zile sau poți sângera o perioadă îndelungată de timp. Poți “sări” o lună de ciclu sau chiar două, pentru ca apoi ciclul sa-ți vină normal. Aceste lucruri se întâmplă din cauza unor dereglari horomonale la care corpul nu știe cum să reacționeze.
Ciclurile scurte (menstruația vine mai des) este un semnal că organismul produce un nivel scăzut de estrogen în timpul perioadei preovulatorii și un nivel crescut de hormoni foliculo stimulatori. În cazul ciclurilor cu sângerări ușoare, nivelul de estrogen nu este suficient de mare, și poate fi vorba de un ciclu la care nu s-au eliberat ovule. În cazul unui ciclu cu sângerare abundentă, este vorba de asemenea de un ciclu în care nu s-au eliberat ovule, însă nivelul de progesteron nu este suficient de mare și astfel, fără existența progesteronului, căptușeala uterului se depune în continuu până când scade nivelul de estrogen. Cu timpul, nivelul mare de hormoni foliculi stimulatori și nivelul scăzut de estrogen contribuie la rarirea ciclurilor menstruale, până când acestea se opresc definitiv.
Disfuncții ale sistemului renal
Roluri specifice rinichiului:
– menține echilibrul apei în organism, dar și a concentrației de minerale sodiu, potasiu, magneziu și fosfor din sânge;
– după digestie, elimină substanțele reziduale din sânge dobândite în urma expunerii la diverse substanțe chimice sau medicamente;
– produce renina – enzima care contribuie la reglarea tensiunii arteriale;
– produce eritropoietina – hormon care stimulează producerea de celule roșii din sânge;
– produce o forma activă de vitamina D (calcitriol), necesară pentru sănătatea oaselor.
Cauzele bolilor renale acute
Întreruperea bruscă a activității renale pentru o anumită perioadă de timp se numește insuficiență renală acută. Aceasta poate fi cauzată de:
– leziuni traumatice soldate cu pierderi de sânge;
– scăderea bruscă a fluxului de sânge de la nivelul rinichilor;
– leziunile rinichilor cauzate de ingerarea anumitor medicamente sau substanțe toxice.
Afecțiunile renale pot fi declașate și ca o consecință a complicațiilor apărute în timpul sarcinii, cum ar fi preeclampsie și eclampsie.
Sportivii de performanță care nu consumă suficiente lichide în timpul evenimentelor sportive ar putea manifesta boli renale acute (chiar blocaje renale), declanșate de leziunile țesutului muscular. Astfel, se eliberează o substanță chimică numită mioglobină, care afectează rinichii.
Cauzele bolilor renale cronice
Leziunile renale și întreruperea funcției rinichilor pentru o perioadă mai lungă de 3 luni se numește boală renală cronică. Bolile cronice de rinichi sunt periculoase, deoarece există riscul să nu se manifeste până în momentul în care rinichiul este iremediabil afectat. Recuperarea medicală poate fi dificilă și nu poate vindeca în totalitate leziunile renale.
Diabetul zaharat și hepatitele sunt bolile cronice care perturbă funcția renală, solicitând dializa sau transplantul renal.
Hipertensiunea arterială netratată contribuie la pierderea progresivă a funcției renale, deoarece tensiunea crescută afectează și vasele sangvine ale rinichilor, accelerând deteriorarea acestora.
Afecțiunile sistemului imunitar, precum lupus eritematos, bolile virale cronice (HIV, hepatita B și hepatita C) sunt alte cauze care favorizează apariția bolilor renale cronice.
Din cauza infecțiilor severe, precum pielonefrita, rinichii prezintă cicatrici după procesul de vindecare. Repetarea acestor episoade conduce la deteriorarea severă a funcției renale.
Inflamația glomerulilor are drept rezultat glomerulonefrita. Acest fenomen se poate întâmpla brusc după o infecție cu anumite tulpini de bacterii (streptococi). Inflamația cronicizată provoacă prejudicii rinichilor până la pierderea funcției acestora.
Boala de rinichi polichistic este cea mai frecventă boală renală ereditară, care se manifestă prin apariția de chisturi la nivelul rinichiului.
Malformațiile congenitale sunt deseori cauzele ocluziei de tract urinar sau a altor malformații care afectează rinichii. Unele defecte congenitale pot fi supuse intervenției chirurgicale în scopul tratării lor, încă din perioada intrauterină.
Drogurile, substanțele toxice și expunerea pe termen lung la unele medicamente și produse chimice pot provoca boli renale.
Excesul de antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, aspirină, etc.) poate fi dăunător pentru rinichi, mai ales în cazul persoanelor sensibile.
Boli renale
– insuficiența renală acută sau cronică;
– sindromul nefrotic;
– nefropatia analgezică;
– boala renală ateroembolică;
– nefrita cronică;
– sindrom congenital nefrotic;
– pietre la rinichi (litiaza renală);
– nefrocalcinoza;
– diabet insipid nefrogen;
– nefropatie – IgA (boala Berger);
– boala rinichiului polichistic;
– glomerulonefrita streptococică;
– nefropatie de reflux;
– stenoza arterei renale.
Hiperhidroza – transpirații abundente
Hiperhidroza secundară poate semnala o problemă de sănătate mai gravă şi trebuie luată în considerare întotdeauna prima dată.
Această condiţie poate apărea secundar următoarelor afecţiuni :
• tulburări de anxietate
• medicatie antalgică (tratamente pentru durere)
• medicaţie antidepresivă
• hipertiroidism
• afecţiuni cardiace
• hiperglicemie
• afecţiuni pulmonare (emfizem pulmonar)
• menopauză (fluctuaţii hormonale)
• boala Parkinson
• feocromocitom (tumoră a glandei suprarenale)
• acromegalie (afecţiune gravă care apare atunci când corpul produce prea mulţi hormoni care controlează creşterea)
• accident vascular cerebral (în special cele care afectează hipotalamusul)
• injurii ale măduvei spinării
• tuberculoză sau alte infeţii cronice
• endocardită
• intoxicaţie cu mercur
• gută
• administrarea unor medicamente precum fizostigmina, pilocarpina, antidepresive triciclice, venlafaxina
Dacă se dovedeşte că transpiraţia excesivă este independentă de alte afecţiuni medicale sau de medicaţie, atunci este vorba despre hiperhidroză primară, de etiologie idiopatică (cauze necunoscute).
Se pare că glandele sudoripare din anumite zone sunt hiperactive sau hipersensibile la stimulii simpatici ai sistemului nervos vegetativ. Majoritatea pacienţilor prezintă antecedente în familie (cel puţin un membru al familiei suferă de hiperhidroză), acest fapt sugerând implicarea unui factor genetic în etiologia acestei afecţiuni.
Afecţiunea poate avea perioade liniştite sau exacerbate şi poate fi întreţinută de factori precum stresul, stările anxioase (frică, nelinişte), consumarea unor alimente picante, nicotina (fumatul) sau cafeina.
Inflamația nervului sciatic
Sciatica constă în durere, furnicatură sau parestezii (amorțeli) produse prin iritarea nervului sciatic. Nervul sciatic este format din rădăcinile nervoase care ies din măduva spinării în zona lombară (partea inferioara a spatelui). Ramurile nervului sciatic se extind prin fese, coboară pe partea posterioară a fiecărui membru inferior până la gleznă și picior.
Cauze
Cea mai obișnuită cauză a sciaticii este reprezentată de hernierea sau ruptura discului intervertebral (disc herniat) în canalul vertebral, care comprimă nervul sciatic. Totuși, sciatica poate fi și simptom asociat altor afecțiuni ale coloanei vertebrale, ca de exemplu îngustarea canalului vertebral (stenoza spinală), osteofite (mici excrescențe osoase formate pe suprafețele articulare) cauzate de artrite (inflamații ale articulațiilor), sau compresia rădăcinii nervoase (pensarea nervului) cauzată prin lezări. În puține cazuri, sciatica poate fi cauzată de boli care nu afectează coloana vertebrală, ca de exemplu tumorile sau graviditatea.
Simptome
Simptomele sciaticii cuprind:
- durerea, care debutează la nivelul spatelui sau fesei și se mută descendent, spre coapsă și poate coborî până la nivelul labei piciorului
- forța scazută, furnicături sau parestezii pot să apară la nivelul membrului inferior
- poziția în șezut sau în picioare pentru o lungă perioadă de timp și mișcările de flexie ale coloanei (ca de exemplu exercițiile de ridicare a genunchilor la piept) pot agrava simptomele
- plimbatul, clinostatismul, mișcările de extensie ale coloanei vertebrale (de exemplu ridicările umerilor) pot combate simptomele.
Gândirea negativă
Trupul nostru este, cu siguranță, produsul gândurilor noastre. Începem astăzi să înțelegem tot mai clar, gradul în care natura gândurilor noastre, a sentimentelor și a emoțiilor determina în realitate componenta fizică, morfologica și structurală a trupurilor noastre. Tot ceea ce suntem este rezultatul a ceea ce am gândit.
Pentru a putea înțelege cât mai bine termenul de gândire pozitivă, consider că cel mai înțelept ar fi să îl punem în antiteză cu termenul de gândire negativă și astfel să putem face o analogie între transformările care survin la nivel somatic și psihic atunci când fiecare dintre aceste modalități de gândire invadează spațiul fragil al minții și trupurilor noastre. Ei bine, aceste transformări cu siguranță le-am experimentat prin trăire fiecare dintre noi, însă fiecare dintre noi le-am recepționat și am acționat în mod diferit (la nivel somatic și psihic).
Modalitațile în care am devenit sau nu vulnerabili la acțiunea unor astfel de gânduri, reliefează unicitatea fiecăruia dintre noi în a-și gestiona și manifesta trăirile, emoțiile, particularitățile cognitive.
Să aducem, deci, în prim plan, modificările care apar la nivel somatic când gândim negativ:
• modificări de tip cardiovascular (palpitații, modificări tensionale)
• modificări de tract digestiv (ulcer gastric și duodenal, pirozis, gastrita corozivă)
• modificări ale sistemului imunitar (vulnerabilitatea la răceli și gripe)
• modificări ale aparatului urinar (incontinența urinară etc.)
• modificări ale circulației vertebrobazilare (amețeli, zgomote în urechi)
Când, însă, identificarea unei modificări strict somatice este de natură idiopatică, intervine foarte pregnant în diagnoză, psihicul uman și modalitatea în care acesta influențează funcționarea somaticului. Se relevă astfel, modificări de natură psihosomatică induse de gândirea negativă (negativism):
• obosela cronică
• sindrom de durere cronică a cărui etiologie nu este identificabilă
• globus și teama de sufocare
• dispepsia ulceroasă
• anxietatea din cauze ambiguee
• colita
• sindromul uretral
• aerofagie
• hiperventilație
Fiziologia umană plămădește boala pentru a ne înștiința prin așa-numitul mecanism de feedback de perspectiva unui dezechilibru sau, pur și simplu, că nu suntem suficient de recunoscători pentru ceeea ce am dobândit deja sau nu suntem destul de înțelepți pentru a prețui acel ceva dobândit.
Încătușarea ființei noastre cu zăbrelele ignoranței și a gândurilor negative și posomorâte va genera discomfort, vom simți dureri acute și surde, vom simți cum fiecare zi trăită devine pentru noi un supliciu.
Care este antidotul gândirii negative?
Ei bine, învățând să gândim pozitiv. Nu e nici costisitor și nici nu ne răpește prea mult din prețiosul nostru timp. Generați gânduri de perfecțiune, căutați să aveți gânduri de perfecțiune! Gândurile fericite sunt, în esență, o biochimie a fericirii, iar un trup mai fericit este eminamente un trup mai sănătos. Trebuie să avem puterea și motivația pentru a învăța să gândim pozitiv și propun să începem cu persoana fiecăruia dintre noi.
Înainte de a căuta remedii savante pentru a trata o a afecțiune sau alta cred că este imperios necesar să privim cu sinceritatea ochilor minții în adâncurile fiecărei persoane și a începe exercițiul autocunoașterii. Să anexăm acestuia o stimă de sine crescută, un respect de sine crescut și, nu în utimul rând, o încredere de sine nemărginită.
Toate aceste frumuseți sunt generate de o gândire pozitivă. Să plămădim gânduri de fericire și să lăsăm ca ele să ne magnetizeze, să învățăm a asculta rezonanța lor uimitoare în mintea noastră, să asimilăm puterea tămăduitoare a gândurilor noastre prin toți porii ființei.
Lăsați-vă purtați de iureșul vibrant al gândurilor ce vă aduc cea mai mare satisfacție, bucurați-vă de ziua de azi și vibrați alături de ea, trăiți frumos și începeți chiar de azi.
Universul întreg este o capodoperă a îmbelșugării și a abundenței, iar atunci când dobândim atitudinea supremă de a capta și a asimila abundența Universului, vom trăi bucuria, fericirea, minunea de a simți sațietate – sănătate, bunăstare, generozitate, recunoștință și, nu în ultimul rând, character.
Gândurile au spirit, se afirmă cu convingere în cultura japoneză. Parafrazând, putem afirma că gândurile sunt entități vii, pulsânde, active care constituie semințele pe care le-am plantat pe ogorul vieții noastre. Trebuie să învățăm să deținem controlul asupra gândurilor noastre. Puterea miraculoasă a gândului este aceea că ne poate vindeca de toate maladiile lumii. Emitem gânduri pozitive atragem sănătate și stare de bine, emitem gânduri negative, atragem dezechilibre energetice, deci boala și suferința. Imaginați-vă puțin starea de sănătate perfectă de care trupul și mintea dumneavoastră se bucură. Nimic nu trebuie să vă perturbe acest gând, acest echilibru perfect generat de mintea dumneavoastră. Nu trebuie să uităm că trupul, corpul nostru este produsul minții noastre, mintea umană influențează dezvoltarea armonioasă a acestuia.
Când oamenii comunică între ei gânduri pozitive, rezultă ARMONIE: este uimitor de benefic exercițiul de a ne gândi la oamenii cu care rezonăm pozitiv (prieteni, familie iubiți/te) ca la o oglindă în care ne putem desluși propria reflecție și astfel să învățăm să fim deschiși la schimbare, idei noi, emoții și cunoaștere.
Boala nu poate devora un trup care este sălașul gândurilor armonioase, a cărui rezonanță este ARMONIA. Viața a fost creată pentru belșug, deci nu lăsați niciun gând de limitare să se hrănească din mintea voastră! Avem iubire mai mult decât suficientă. Avem idei creatoare nelimitate. Avem bucurie, fericire mai mult decât suficientă. Avem resurse pentru a realiza imposibilul și sunt acolo, sunt tangibile și toate acestea încep să apară când mintea noastră devine conștientă de natura sa infinită și vindecătoare. Sarcina fiecăruia dintre noi este să urmeze curentul din miezul Universului și să-l sărbătorească în interiorul lumii existente. Omul oferă măsură, echilibru lucrurilor.
Metode terapeutice în accentuarea gândirii pozitive
În cadrul centrului ART THERAPY puteți accesa o serie de tratamente și soluții rezolutive la problemele dumneavoastră prin :
• consiliere
• muzicoterapie (meloterapie)
• reflexoterapie
• masaje
• pacientul în sine și receptivitatea acestuia, totul începe cu el și se termină cu el.
Surse:
– ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3312397/
– ncbi.nlm.nih.gov/pubmedhealth/PMHT0024459/
– ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3572233/
– ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/26030524
– draxe.com/lymphatic-system/
– www.sfatulmedicului.ro/arhiva_medicala/inflamatia-nervului-sciatic
– http://www.medreflexline.ro/afectiuni/afectiuni_neurologice
– www.csid.ro/…/transpiratia-excesiva-poate-ascunde-afectiuni-grave-cauze-si-tratament
