Tratarea Ganartrozei
Gonartroza – numită și artroza genunchiului, este un proces degenerativ, un proces de degradare, care se desfășoară la nivelul articulației genunchiului.
Sănătate prin masaj
Dacă vorbim despre artroză în general, putem spune că ea e cea mai frecventă boală articulară și că ea debutează asimptomatic (fără simptome) încă din al doilea sau al treilea deceniu al vieții. De atunci se dezvoltă mereu și, dacă articulația nu e îngrijită, ba mai mult, este chiar suprasolicitată, la un moment dat artroza devine simptomatică, apărând durerea și cu ea toate celelate semne și simptome care compun complexul specific artrozei.
Bărbații și femeile sunt afectați în egală măsură de gonartroză, dar boala debutează totuși mai repede la bărbați, probabil datorită specificului muncii lor și suprasolicitării.
Ce se întâmplă în gonartroză?
Una dintre principalele componente ale articulației genunchiului este cartilajul hialin. Acesta este compus din 95% apă și matrice cartilaginoasă extracelulară și 5% condrocite. În timpul funcționării normale a articulației genunchiului, când asupra articulației se exercită o presiune, cartilajul hialin eliberează apa pe care o conține în spațiul intraarticular și în capilarele și venulele din vecinătate, iar când acea presiune încetează, cartilajul hialin reabsoarbe apa pe care a eliberat-o, se hiperhidrateaza și își absoarbe cu această ocazie și substanțele nutritive de care are nevoie.
Când, la un moment dat, articulația este supusă la eforturi mai mari decât poate ea să ducă (statul mult în picioare, mersul exagerat de mult pe jos, purtarea unor greutăți mari în mâini sau pe spate, supraponderea, obezitatea și uneori traumatismele – căzături, lovituri, accidente) încep procesele de degenerare, de degradare. În final se ajunge ca la nivelul cartilajului să apară discontinuități, întreruperi ale cartilajului, eroziuni, neregularități pe suprafața cartilajului hialin, care avansează continuu și se ajunge la ulcerații și la pierderea completă a cartilajului în anumite zone ale articulației. Pur și simplu apar zone în care osul e complet dezvelit de cartilajul hialin. Porțiuni din cartilajul hialin modificat de boală se rup și plutesc liber în interiorul articulației genunchiului, apărând așa numiții “soareci intraarticulari“, care afectează foarte mult buna funcționare a articulației, ducând la dureri mari și foarte mari și la scăderea mobilității articulației, mergând până la imobilizarea și blocarea articulației.
Simptome – la început apar niște sunete, niște pocnituri la nivelul articulației genunchiului, numite cracmente, care reprezintă primul semnal ca articulația suferă și urmează să sufere tot mai mult. Apoi, treptat, apar durerile, care devin tot mai mari și mai supărătoare, articulația poate deveni sensibilă sau foarte sensibilă la palpare, la atingere. Durerile pot iradia și la distanța, în sus sau în jos față de articulația genunchiului.
Dacă boala nu e tratată, ea avansează și, pe măsură ce se pierde cartilaj articular, ligamentele din jur devin mai laxe, mai slabe și articulația devine mai instabilă. În această etapă apare senzația că genunchiul “scapă“. În etapele urmatoare cartilajul continuă să se degradeze și se ajunge ca anumite fragmente de cartilaj modificate de boală, să se rupă și să plutească în interiorul articulației. Prin această articulația devine mai dureroasă, mai rigidă, ajungându-se pănă la blocarea articulației.
