Terapia ROI
Nu trebuie să se încerce să se trateze o parte fără a trata întregul.
Platon
I. Generalități
Terapia ROI (Reset Colectivism Integrat) s-a născut dintr-o experiență de analiză, cercetare, experimentare, observație și culegere de date, a doctorului MIMMO MICARELLI, ce a durat 11 ani ca să se materializeze, cu depunerea de marca-brevet la data de 7 august 1997.
Prin ROI se înțelege aplicarea pe individ, prin chestiuni statistice, a unei modalități terapeutice care are scopul de a reprograma structura corpului acționând asupra:
– funcțiilor mecanice (oase, mușchi, articulații etc.),
– chimice (nutriționali etc.),
– emoționale (trăirile personale),
– psihologice (diferite traume),
– câmpuri de energie radiantă electromagnetică și
– componenta spirituală.
Terapia ROI are în vedere vindecarea individului în care trebuie să se țină cont de corp și să fie considerat în ansamblul său și mai ales, trebuie îngrijit creierul, capul și împreună cu acesta conținutul, adică craniul.
În metodologia ROI, intervenția se preocupa de aplicarea unor tehnici speciale, operând mai ales pe mușchii feței și ai craniului cu scopul de a determina un nou echilibru: totul în sinergie cu alte metode manuale și instrumentale deja cunoscute.
T
II. Tipuri de procedee efectuate
ROI (Reset Holistic Integrat) este o terapie holistică integrată, ce vede starea de sănătate ca fiind, de fapt, o stare de completă bunăstare fizică, mentală, socială și totodată un ansamblu de elemente care interacționează între ele, iar metodele de tratament se adreseaza bolnavului, nu bolii organelor respective, ocupându-se concomitent de mintea, corpul și sufletul acestuia, urmărind evaluarea și echilibrarea ființei umane din punct de vedere fizic, emoțional, mental și spiritual.
Această terapie acordă o atenție deosebită la:
– gnatologia posturală (care se ocupă cu studiul morfologiei, funcției și disfuncției sistemului stomatognat în scopul cunoașterii, menținerii sau instaurării echilibrului biologic și mecanic la nivelul aparatului dento – maxilar);
– ocluzii dentare (contactul dintre arcadele dentare, indiferent de faza statică sau dinamică în care se produce, ocluzia are rolul de a stabiliza mandibula în pozițiile sale față de craniu).
În poziția de repaus mandibular, suprafețele ocluzale nu sunt în contact, între ele există un spațiu de 2-4 mm determinat în zona frontală și denumită spațiul de inocluzie fiziologică. În această poziție, între suprafețele maxilare și mandibulare există un spațiu denumit spațiul liber interocluzal care, la nivelul premolarilor, este de 2-3 mm. Spațiul liber interocluzal este variabil în funcție de factori anatomici, funcționali, clinici și psiho-emoționali. Poziția asta nu este statică, ea putând varia de la 1-7 mm.
– funcția mușchilor gnatomici pentru reabilitare, în fiziologia umană se întâmplă urmatorul lucru: fiecare zona dentară este în legătură cu organele, mușchii și emoțiile. Dacă există o lipsă, aceasta se repercutează asupra altor zone ale corpului, implicând coloana vertebrală, spatele, bazinul, gambele și picioarele, influențând și funcțiile intestinelor, emoționale și psihoneuroendocrinoimunologice.
În acest fel, este condiționată întreaga postură și psihicul individului contribuind la determinarea patologiilor de diferite naturi: cefalee, vertij, balonare abdominală, lombalgie, înțepenirea gâtului, tiroidită, hernie de disc, sciatică, astenie, gonalgie.
Pare incredibil, dar deseori originea primară sau cauza colaterală a unei poziții greșite trebuie căutată în gură și uneori și în proasta funcționare a limbii.
Acestea constituie elemente de referință fundamentale în evaluarea stării de normalitate. De asemenea, introduce și importanța componentei emoționale, electromagnetice, spirituale în raport cu postura.
Un rol important al acestui mecanism de unificare a organismului este deținut de țesuturile conjuctive. În afară de a avea o funcție de susținere, acestea participă și la metabolism sau la acel proces prin care componentele chimice și fizice ale corpului sunt modificate cu scopul de a favoriza corecta desfășurare a funcțiilor:
– Respirația diafragmată;
– Activitatea cardiacă;
– Reglarea termică
– Elemente de osteopatie – metoda modernă de diagnostic și tratament utilizată pentru
depistarea tulburărilor patologice ale biomecanicii corpului, organelor și țesuturilor, cu tehnici manuale blânde și de mare rafinament. Se acționează manual asupra structurilor craniului, coloanei, coastelor, bazinului, sacrului, articulațiilor, aparatului musculo-ligamentar, asupra organelor interne cu scopul de a îndepărta disfuncțiile identificate din respectivele structuri și a restabili mobilitatea lor.
– Osteopatia craniană – legatura centrală între craniu și osul sacru. Teoria osteopatică extinde altfel conceptul de mișcare și la mobilitatea axei neurale (creier sau măduva spinării) definită mecanism de respirare primar.
• Mișcarea prezentă în sutura craniului;
• Un impuls ritmic în interiorul craniului care se distinge de toate celelalte pulsații cunoscute.
Acest mecanism conține următoarele fenomene:
1. Mișcări proprii ale creierului și ale măduvei spinării;
2. Fluctuația lichidului cefalo – rahidian;
3. Mobilitatea membranelor intercraniene și intraspinale;
4. Mobilitatea oaselor craniului;
5. Mobilitatea involuntară a osului sacru între oasele iliace.
Prin urmare, se crează trei câmpuri de aplicare a osteopatiei:
1. Structural. Cu scopul de a relaxa sau tonifica anumite grupe de mușchi, se folosesc tehnici
speciale de manipulare: tehnicile lui Michel și tehnicile trust. Acestea din urmă constau în mișcări decise și rapide pentru a elimina o articulație specifică sau mai multe segmente osoase și pentru a normaliza segmentele vertebrale în direcție inversă celei care a determinat disfuncția organică.
2. Intestinele. Întrucât anumite dereglări derivă dintr-o disfuncție musculară – scheletrică sau a aparatului intestinal, este aplicată, după o palpare de precizie, o procedură ușoară cu scopul de a „normaliza” diferite organe. Și în acest caz, se cere participarea activă a pacientului prin respirația prin diafragmă.
3. Cranio – sacrală. În baza teoriei enunțate de Sutherland, se recunoaște că oasele craniene au o anumită mobilitate, esențială pentru buna funcționare a întregului sistem nervos și, prin urmare, la completarea tuturor activităților vitale organice.
Se poate găsi ușor la nivelul suturilor craniene o anumită poziție a suprafețelor osoase. Aceste conformații sugerează mișcări minime în anumite direcții, astfel încât să se creeze două faze distincte: una de expansiune sau de flexiune craniană, în care craniul apare mai rotund, și o fază neutră sau de extensie craniană, în care craniul apare mai amplu în sensul anter – posterior și mai restrâns în sensul transversal.
– câmpuri de energie radiantă electromagnetică de diferite frecvențe: cuantică, neionizată, etc. Inima este cel mai puternic generator de energie electromagnetică din corpul uman. Câmpul inimii tale atinge oamenii de lângă tine pe o rază de 2,8 – 3 metri (și poate, la nivele și mai subtile chiar mai mult!)
– componenta spirituală prin:
* acceptare,
* răbdare,
* sinceritate,
* aprecierea lucrurilor pe care le faci,
* meditație de iertare,
* recompensare,
* învățare din greșeli,
* gândire pozitivă,
* ofera zambete,
* credință,
* iubire.