Ce faci când durerea nu te mai lasă să mergi drept, să urci scările sau să dormi mai mult de câteva ore? Cât mai poți spera că va trece de la sine, când ajungi să te deplasezi în patru labe?
Pentru pacienta din acest videoclip, durerea nu mai era doar un disconfort. Îi afectase mersul, stabilitatea, somnul, munca și activitățile de acasă.
„Efectiv am ajuns în patru labe. M-a îngenuncheat durerea. Nu mai puteam să mai merg”, povestește ea.
Fiica sa confirmă cât de gravă devenise situația:
„La modul cel mai serios, ea chiar mergea în patru labe.”
De două săptămâni, fiecare pas devenise o încercare. La început, pacienta nici nu a vrut să vină la terapie. Durerea și neîncrederea o făceau să creadă că nu se mai poate schimba mare lucru.
„M-a năucit o durere la spate. Am chemat salvarea”
Problema apăruse puternic și îi modificase complet felul în care mergea.
„M-a năucit o durere la spate. Am chemat salvarea”, își amintește pacienta.
Nu mai simțea că se poate sprijini normal pe unul dintre picioare. Degetele îi erau amorțite, iar mersul devenise nesigur:
„Parcă calc în alt picior. Nu e piciorul meu. Degetele sunt amorțite.”
Pe lângă durere și amorțeală, somnul devenise tot mai scurt și mai dificil.
„Nu știu dacă dorm trei ore”, spune ea.
Era femeie de serviciu la o școală, o activitate care presupunea mișcare și efort fizic. În același timp, continua să facă treabă și acasă. Însă corpul nu o mai ajuta ca înainte.
„Nu am stabilitate”, explica pacienta înaintea ședinței.
Nu putea merge dreaptă și abia urca scările
Înainte de terapie, pacienta abia reușea să urce treptele. Nu putea merge cu spatele drept, deoarece această poziție îi provoca o senzație puternică de usturime și durere.
Fiecare pas era atent, ezitant și nesigur. Corpul încerca permanent să evite pozițiile care intensificau durerea. Când o persoană ajunge să își modifice mersul, postura sau activitățile zilnice pentru a suporta durerea, problema nu mai afectează doar zona dureroasă. Ajunge să controleze întreaga rutină. Pentru această pacientă, urcatul scărilor devenise una dintre cele mai clare dovezi ale pierderii mobilității.
Ce s-a întâmplat în timpul ședinței
Pacienta a urmat o ședință de aproximativ 50 de minute de Terapia VEEDA.
Terapia VEEDA este o terapie manuală, iar modul de lucru este adaptat în funcție de situația, sensibilitatea și mobilitatea fiecărei persoane. Comunicarea cu terapeutul rămâne importantă pe tot parcursul ședinței.
La final, când s-a ridicat și și-a testat din nou mersul, reacția sa a fost imediată:
„Pot și eu să mai merg mai bine.”
Apoi a început să se aplece și să facă genuflexiuni – mișcări pe care înainte le realiza cu dificultate.
„E un lucru minunat să pot și eu să merg. E altceva. Îmi vine să vă pup.”
Emoționată de schimbarea pe care o simțea, pacienta și-a făcut cruce și i-a spus terapeutului:
„Ai făcut minuni cu mâinile.”
Momentul în care a urcat din nou scările
Testul cel mai important a venit la finalul ședinței: urcatul scărilor. Înainte de terapie, pacienta abia reușise să urce treptele. Nu putea merge dreaptă și fiecare mișcare îi provoca durere.
După ședință, a urcat din nou. De această dată, mersul său era mai sigur, iar ea nu a mai resimțit aceeași durere. Când și-a dat seama de diferență, a început să plângă.
„Doamne, cum am fost!”, a spus ea privind în urmă la felul în care urcase înainte.
Apoi și-a chemat fiica:
„Mamă, Gabi, minunat! M-a durut, dar acum pot să merg și eu pe piciorul meu.”
Nu erau doar lacrimi de bucurie. Era reacția unei persoane care știa cât efort depusese pentru fiecare pas și câtă suferință ascunsese de familia sa.
„Nu mă așteptam din prima ședință”
Schimbarea a surprins-o și pe fiica pacientei, cea care văzuse cât de greu se deplasa mama sa în ultimele două săptămâni.
„E un miracol. Nu mă așteptam din prima ședință”, spune aceasta.
Pentru familie, diferența era vizibilă: pacienta putea merge mai bine, se putea apleca, putea face genuflexiuni și reușea să urce scările cu mai multă siguranță. Totuși, experiența surprinsă în videoclip este una individuală. Rezultatele pot varia în funcție de cauza și vechimea durerii, mobilitate, sensibilitate, starea generală și continuitatea ședințelor.
Durerea pe care o ascundem de cei apropiați
Poate cea mai puternică mărturisire a pacientei a venit la final:
„Doar eu cu mine știu cât am suferit și cât am mascat durerea față de copii.”
Mulți oameni continuă să meargă la muncă, să aibă grijă de casă și să își protejeze familia, deși fiecare mișcare le provoacă durere. Încearcă să nu îi îngrijoreze pe cei apropiați și spun că sunt bine, chiar dacă propriul corp le arată contrariul. Durerea ascunsă rămâne însă durere. Iar amânarea poate însemna mai multe zile în care mersul, somnul și activitățile obișnuite devin tot mai dificile.
La plecare, pacienta știa deja că dorește să continue:
„Mai vin.”
Mesajul său pentru echipă a fost la fel de emoționant:
„Voi reveni. Să mergeți mai departe, să faceți oamenii bine.”
Nu aștepta până când durerea îți schimbă mersul
Dacă ai început să mergi diferit, nu mai ai stabilitate, simți amorțeli sau îți organizezi întreaga zi în funcție de durere, nu ignora semnalele corpului.
Poți solicita informații despre Terapia VEEDA și poți afla când ajunge Caravana Art Therapy în apropierea orașului tău.
📞 Programări și informații:
Sună acum!
Primul pas rămâne același: să nu mai ascunzi durerea și să cauți sprijinul potrivit.
