Ai făcut masaje. Ai luat pastile când durerea devenea greu de suportat. Poate ai încercat fizioterapie, exerciții, infiltrații sau alte proceduri. Pentru o perioadă te-ai simțit mai bine.
Apoi, după câteva săptămâni sau luni, durerea a revenit.
Uneori în același loc. Alteori într-o formă puțin diferită: spatele începe să doară din nou, zona cervicală se înțepenește, apare tensiunea în umeri, durerea coboară spre șold sau picior ori observi că anumite mișcări au devenit din nou dificile.
Și apare întrebarea firească:
„Dacă am încercat deja atât de multe lucruri, de ce mă doare din nou?”
Pe 18 septembrie, Caravana Art Therapy revine în Oradea, iar dacă te regăsești în această situație, poate este momentul să privești durerea și dintr-o altă perspectivă.
Faptul că durerea a scăzut nu înseamnă întotdeauna că problema a dispărut
Atunci când ne doare ceva, obiectivul imediat este simplu: vrem să nu ne mai doară.
Luăm un medicament pentru durere, facem un masaj, ne odihnim câteva zile, aplicăm o cremă sau evităm mișcarea care ne provoacă disconfort.
Iar uneori funcționează.
Durerea scade și avem impresia că problema s-a rezolvat.
Dar după ce ne simțim mai bine revenim la exact aceleași obiceiuri: aceleași ore petrecute în picioare, aceeași muncă fizică, același stat prelungit pe scaun, aceleași mișcări repetitive, aceeași postură sau același nivel de solicitare.
Corpul începe din nou să fie suprasolicitat.
Și durerea reapare.
Am vorbit despre acest fenomen și în articolul „Când munca fizică aduce durerea înapoi: de ce încurajăm continuitatea în Terapia VEEDA”, pornind de la cazul unei paciente care revenise la terapie după aproximativ un an.
Durerea poate fi în același loc, dar oamenii sunt diferiți
Două persoane pot spune exact același lucru:
„Mă doare spatele.”
Una poate lucra opt sau zece ore pe zi pe scaun.
Alta poate ridica greutăți la serviciu.
Una poate avea durere numai dimineața.
Alta poate simți disconfortul după câteva ore de mers sau de stat în picioare.
La o persoană durerea rămâne în zona lombară.
La alta începe în spate și coboară spre fesă și picior.
În cadrul Terapiei VEEDA, modul de lucru este adaptat persoanei, în funcție de istoricul prezentat, zonele tensionate, mobilitate, sensibilitate și limitările observate în momentul ședinței.
Uneori tratăm durerea. Dar continuăm să facem lucrurile care o readuc
Există persoane care ne spun:
„Am făcut masaje și m-am simțit bine, dar după o perioadă m-a luat iar.”
„Am luat pastile și mi-a trecut, dar când nu le mai iau începe din nou.”
„Am făcut proceduri și câteva luni am fost bine.”
Aceste experiențe nu înseamnă automat că ceea ce au încercat nu a avut niciun efect.
Problema este că organismul continuă să fie influențat de modul în care trăim și ne mișcăm în fiecare zi.
Dacă muncești fizic, corpul este solicitat din nou.
Dacă petreci multe ore la volan, poziția se repetă zi după zi.
Dacă lucrezi la birou, poți petrece sute de ore în aceeași poziție într-o singură lună.
Dacă ridici greutăți, lucrezi în agricultură sau stai toată ziua în picioare, musculatura și articulațiile sunt solicitate constant.
Iar dacă anumite mișcări au devenit deja dificile, corpul începe uneori să compenseze.
Poate că nici nu mai observi cât de mult te-ai adaptat durerii
Durerea nu trebuie să fie permanent la nivelul 9 din 10 pentru a-ți schimba viața.
Uneori schimbarea se produce încet.
Începi să te ridici de pe scaun împingându-te cu mâinile.
Te încalți numai stând jos.
Nu mai întorci capul complet atunci când conduci, ci întorci tot trunchiul.
Eviți anumite scări.
Nu te mai apleci după obiectele de pe podea.
Am detaliat aceste mici schimbări în articolul „Durerea ta are «obiceiuri». Le cunoști?”.
Poate cea mai importantă întrebare nu este doar:
„Cât de tare mă doare?”
Ci și:
„Ce am început să fac diferit din cauza durerii?”
„Iau ceva și merg mai departe”
Pentru mulți oameni acesta devine un obicei ani întregi.
Durerea apare.
Iau ceva.
Durerea scade.
Continuă munca.
Apoi durerea reapare.
Există oameni care reușesc să continue astfel mult timp, până când corpul începe să le limiteze tot mai mult activitatea.
Una dintre pacientele noastre ne-a povestit că trăise aproximativ zece ani cu dureri și ajunsese să ia zilnic mai multe pastile pentru a putea continua să meargă la serviciu.
Povestea ei poate fi citită în articolul „10 ani de dureri și patru pastile pe zi. Ce a simțit după prima ședință de Terapia VEEDA”.
Experiența unui pacient nu reprezintă însă o garanție pentru rezultatul altuia.
Fiecare organism, fiecare istoric și fiecare problemă sunt diferite.
Nu aștepta momentul în care „nu mai poți”
Oamenii pot suporta foarte mult.
Uneori ani întregi.
Pot munci cu durere.
Pot conduce cu durere.
Pot dormi în anumite poziții pentru a evita disconfortul.
Pot găsi metode prin care să urce scările, să se încalțe, să se ridice sau să se aplece.
De aceea, faptul că încă „te descurci” nu înseamnă neapărat că problema nu îți afectează viața.
Pe site-ul Art Therapy poți vedea mai multe exemple în materialul „Top 10 dintre cele mai impresionante rezultate ale Terapiei VEEDA”.
Sunt experiențe individuale ale unor pacienți diferiți, cu istorii și probleme diferite. Ele nu reprezintă promisiunea unui rezultat identic pentru fiecare persoană, ci arată cât de diferit poate fi afectată mobilitatea atunci când durerea este prezentă mult timp.
Caravana Art Therapy revine în Oradea pe 18 septembrie
Dacă ești din Oradea sau din împrejurimi și te confrunți cu dureri lombare, cervicale, tensiune musculară, rigiditate, dureri care coboară spre picior, amorțeli, furnicături sau mobilitate redusă, pe 18 septembrie ai din nou posibilitatea de a ajunge la echipa Caravanei Art Therapy.
Nu este necesar să vii la un centru permanent din alt oraș. Prin Caravana Art Therapy, echipele noastre duc Terapia VEEDA mai aproape de pacienții din întreaga țară.
Dacă nu știi care este diferența dintre o programare la Caravană și una dintre locațiile permanente, poți citi și articolul „Caravana sau centrul permanent? Unde te poți programa pentru Terapia VEEDA”.
Programează-te și oferă-i corpului tău atenție înainte ca „mă mai doare puțin” să devină „nu mai pot”.
