Afectiuni tratate

Hernia de disc lombara/cervicala

Hernia de disc, cunoscuta si sub numele de ruptura a discului intervertebral, este o afectiune prin care o parte din discul intervertebral se fragmenteaza si ajunge sa comprime radacinile nervoase sau maduva spinarii aflate in canalul spinal din vecinatatea sa.

Coloana vertebrala este compusa din mai multe vertebre, intre care se afla discurile intervertebrale. Aceste discuri intervertebrale au in componenta lor un nucleu pulpos, format din proteine cu aspect gelatinos, care dau elasticitatea discului si functioneaza ca un amortizor. Elasticitatea discului intervertebral ne da posibilitatea sa ne miscam, sa ne aplecam inainte, inapoi, sau pe o parte. Nucleul pulpos este inconjurat de un inel fibros strans, care fixeaza nucleul si da stabilitate discului intervertebral.

O alta caracteristica foarte importanta a discului intervertebral este aceea ca el, prin intermediul proteinelor cu aspect gelatinos amintite mai sus, are capacitatea de a fixa apa si apoi de a o elibera. Acest lucru ii da posibilitatea sa-si indeplineasca functia de amortizor. Cand asupra coloanei vertebrale se exercita o presiune, proteinele din nucleul pulpos fixeaza rapid apa si functioneaza ca o pernita elastica, iar cand presiunea asupra coloanei scade, ele elibereaza rapid apa fixata. Dar pentru realizarea acestui proces de hidratare-deshidratare este nevoie de un anumit interval de timp, iar in cazurile cand presiunea asupra coloanei creste prea repede sau prea mult pe unitatea de timp, hidratarea nu mai poate fi realizata la timp si incep sa apara leziuni la nivelul discului intervertebral. Asa apar fisurile care duc la aparitia herniei de disc.

Exista 3 etape in aparitia si dezvoltarea herniei de disc:

1) Hernierea discului – proteinele din nucleul pulpos patrund in fisurile inelului fibros. Discul se umfla si depaseste vertebrele. De multe ori, in acest stadiu nu sunt afectate nici maduva spinarii si nici radacinile nervoase, de aceea pot sa nu apara simptome.

2) Ruptura de disc – materialul din interiorul nucleului trece de inelul fibros, sunt afectate radacinile nervoase si incep sa apara simptomele.

3) Fragment liber – o parte din nucleu se rupe si devine fragment liber in canalul vertebral, unde afecteaza maduva si radacinile nervoase. Simptomatologia se agraveaza mult.

Hernia de disc lombara

In faza de inceput poate fi chiar asimptomatica, daca nu este afectata cel putin o radacina nervoasa:

  • dureri care incep de la nivel lombar si se extind treptat in unul sau ambele picioare, pana la varf
  • furnicaturi si amorteli care incep de la nivelul sezutului si se extind de-a lungul piciorului, pana in gamba si degete;
  • slabiciune, care in functie de gravitate bolii, poate fi in unul sau in ambele picioare;
  • durere la nivelul fetei anterioare a coapsei;
  • sindromul de coada de cal, care consta in:

– slabiciune in ambele picioare;
– pierderea controlului vezicii urinare, cu incontinenta urinara;
– pierderea controlului colonului si a actului de defecatie;
– dereglarea functiilor sexuale (la ambele sexe).

Lista afectiuni tratate/ameliorate la Art Therapy Center

Hernia de disc cervicala

Hernia de disc cervicala prezinta urmatoarele simptome specifice:

  • dureri la nivel cervical, in functie de discul afectat (faza de inceput);
  • durerea poate iradia in omoplat, umar, brat, antebrat si degete;
  • cu agravarea bolii, apar amorteli in zonele amintite. Se poate ajunge la pareze si tetrapareze (deficit in cele 4 membre);
  • deficit motor;
  • tulburari sfincteriene.

Daca doriti sa aplicati o metoda de tratament naturista, foarte eficienta si fara efecte adverse, puteti apela cu incredere la centrul nostru medical si la metodele noastre de tratament si recuperare – Terapia VEEDA.

Spondiloza cervicala

Spondiloza cervicala este un proces degenerativ care atinge vertebrele cervicale si in cadrul caruia au loc fenomene de degradare a structurilor vertebrale si paravertebrale.

Spondiloza cervicala are 5 stadii de evolutie:

Stadiul 1 – este faza in care procesul de degradare incepe la nivelul discului intervertebral, deci exista fenomene localizate doar la nivelul unui disc (discopatie). In acest stadiu, avem o durere care poate fi de mai mica sau mai mare intensitate, dar care e locala, doar la nivelul discului afectat, in aceasta etapa, recuperarea fiind mai rapida. Daca nu se intampla acest lucru, boala avanseaza si se ajunge in urmatorul stadiu.

Stadiul 2 – este faza in care procesele degenerative cuprind doua sau mai multe discuri intervertebrale, precum si structurile adiacente. Procesul depaseste deci zona coloanei cervicale si cuprinde si musculatura paravertebrala. In acest stadiu al spondilozei, durerea este de mai mare intensitate si cuprinde o zona mai extinsa, de obicei coborand pana la nivelul vertebrei C 7. Altfel, boala isi continua drumul ei, afectand structura si rezistenta coloanei vertebrale cervicale si se ajunge in stadiul 3.

Stadiul 3 – in aceasta etapa a spondilozei sunt afectati si nervii care pleaca de la nivelul coloanei vertebrale cervicale. Durerea creste in intensitate si se extinde spre regiunea umerilor, bratelor sau mainilor.

Stadiul 4 – in acest stadiu, spondiloza cervicala se concretizeaza prin fenomenul de compresiune a radacinilor nervoase care pleaca de la acest nivel, ceea ce inseamna ca simptomalogia se raspandeste pe toata zona respectiva.

Stadiul 5 – in acest stadiu al spondilozei apar disfunctii trofice ale segmentului vertebral afectat. Toata simptomatologia pomenita mai inainte se accentueaza, se agraveaza si de cele mai multe ori se ajunge la complicatii. Intre cele 3 segmente ale coloanei vertebrale – cervical, toracal si lombar, pot exista diferente in ceea ce priveste dezvoltarea spondilozei. Intr-un segment vertebral, spondiloza poate fi intr-un anumit stadiu de dezvoltare, in timp ce in altul poate sa fie intr-un stadiu mai avansat. Acest lucru depinde de gradul in care este solicitat organismul de-a lungul anilor.

Spondiloza dorsala

Coloana vertebrala dorsala este compusa din 12 vertebre dorsale care au intre ele discurile intervertebrale.

Si in cazul coloanei vertebrale dorsale, din multiple cauze si motive pot sa apara si sa se dezvolte procese degenerative care urmeaza acelasi tipar descris la celelalte segmente ale coloanei vertebrale. Astfel apar :

  • crestereri osteo-cartilaginoase a platourilor vertebrale;
  • modificari de inaltime ale corpilor vertebrali;
  • hernii discale intraspongioase;
  • la marginea corpilor vertebrali apar osteofite ( ciocuri );
  • deformarea mai multor corpi vertebrali, care duce la:
  • cifoza dorsala si dorsalgii ( dureri in zona coloanei vertebrale dorsale )

Durerile de cap

Durerile de cap sunt cunoscute probabil de fiecare dintre noi.

Unele dureri de cap ne apuca aparent fara nici un motiv anume si ne lasa fara a face nimic, alteori insa, ele persista si devin suparatoare.

Cauzele durerilor de cap sunt multiple, asa cum si durerile de cap pot fi de mai multe feluri.

Cauzele durerilor de cap pot sa fie foarte diverse si de cele mai multe ori este nevoie de un consult amanuntit pentru a pune in evidenta motivul pentru care apar.

Cefaleea

Cefaleea (durerea de cap) este o stare care apare des, la multe persoane si este insotita de obicei de o alterare a starii generale.

Daca vorbim despre cauzele care provoaca cefalee , atunci avem urmatoarea clasificare :

  1. Cefalei primare (90 % din cazuri)
  1. Cefalei secundare (10 % din cazuri), adica cele provocate de anumite boli si anume:
  • Boli nervoase : meningite, encefalite, tumori cerebrale etc
  • Discopatii cervicale
  • Spondiloza cervicala
  • Boli cardiovasculare : HTA , insuficienta cardiaca
  • Boli renale
  • Boli digestive : dischinezia biliara, constipatia etc
  • Boli endocrine
  • Boli psihice
  • Traumatismele
  • Unele medicamente
  • Cauze sistemice ( adica generale )
  • Anemia
  • Intreruperea consumului de cafea
  • Febra
  • Virozele

Din punct de vedere clinic, cefaleea se clasifica in :

  1. cefalee acuta: meningite, encefalite, boli infectioase, traumatisme etc.
  2. cefalee cronica progresiva: tumori cerebrale,abcese cerebrale, etc.
  3. cefalee cronica neprogresiva: discopatii, spondiloza cervicala, ICVB;
  4. cefaleea in ciorchine – este un tip de cefalee care se numeste asa datorita unor caracteristici pe care le are, dintre care enumeram:
  • apare predominant la barbati;
  • se caracterizeaza prin accese paroxistice, repetate ( de unde si denumirea );
  • are un debut brusc, de obicei nocturn, dar poate aparea oricand in timpul zilei si se poate repeta, de asemenea, la orice ora;
  • se manifesta ca o cefalee violenta, pulsatile;
  • are caracter de hemicranie ( se manifesta pe o jumatate a capului);
  • se insoteste de senzatia de nas infundat, urmata de rinoree (curge nasul);
  • persoana in cauza nu suporta lumina (fotofobie);
  • apare si o inrosire a ochilor (congestie conjunctivala);
  • precum si o inrosire a fetei (congestia fetei);
  • dureaza 1—2 ore, apare si dispare, in ciorchine;
  • reprezinta doar 1 % din totalul cefaleilor;
  • nu are o cauza bine precizata, e primara, idiopatica.

A trata o cefalee inseamna a trata cauza care o provoaca.

Migrena

Migrena este o cefalee (durere de cap), care poate dura intre 4 si 72 de ore.

Migrena poate sa apara la intervale foarte diferite: de la cateva crize de migrena pe saptamana, pana la o criza de migrena la cateva luni. Migrena poate sa apara la orice varsta, dar mai frecvent intre 10 si 40 ani, oricum, nu sub varsta de 5 ani. Se constata o mostenire din familie a predispozitiei de a face migrene, deoarece mai mult de 50 %, pana la 65—70 % din pacientii cu migrena au, sau au avut in familie pe cineva cu migrene.

Caracteristici ale migrenei:

  • afecteaza aproximativ 10—15 % din populatia generala
  • aproximativ 7 % dintre copiii intre 7—15 ani sufera de migrena
  • are o intensitate moderata, pana la severa
  • are un caracter pulsatil
  • migrena este unilaterala
  • migrena se agraveaza cu efortul
  • se asociaza cu greata si voma
  • este de 3 ori mai frecventa la femei decat la barbati
  • migrena se insoteste de sensibilitate la lumina, zgomot sau miros
  • persoana in cauza poate prezenta fotofobie ( nu suporta lumina )
  • uneori poate sa cedeze partial, sau total, dupa varsta de 50 de ani
  • in perioadele dintre crizele de migrena, bolnavul nu prezinta nici o simptomatologie de acest tip.

Cauzele migrenei:

  • factorul ereditar (mostenirea din familie—pana la 65—70 % )
  • factori biochimici, cum ar fi adrenalina, histaminele, etc.
  • factori endocrini , cum ar fi : hormonii sexuali,endorfinele, etc.
  • factori vasculari ( hiperreactivitatea vasculara)
  • factori psihici, migrena aparand mai frecvent la persoanele:
  • Scrupuloase
  • Susceptibile
  • Perseverente, pana la suprasolicitare
  • Meticuloase
  • Ambitioase
  • Timide
  • Hiperemotive

Factori declansatori.

Daca se intalnesc una sau mai multe cauze ale migrenei dintre cele mentionate si pe acest fond intervine unul dintre factorii declansatori de mai jos, atunci sunt intrunite conditiile necesare aparitiei migrenei.

  • Stresul psihic
  • Zgomotul
  • Lumina puternica
  • Unele mirosuri
  • Schimbarea vremii
  • Frigul sau caldura prea puternice
  • Insomnia sau somnul prelungit
  • Factori alimentari (ciocolata, branza fermentata, vinul rosu si alte bauturi alcoolice)
  • Calatoriile
  • Ciclul menstrual.

Neuropatia periferica

Neuropatia periferica este o afectiune a sistemului nervos periferic si poate fi:
- Generalizata
- Simetrica
- Focala sau multifocala

Cauze:

  • Alcoolismul si mai ales alcoolismul cronic ( dependenta de alcool)
  • Malnutritia ( alimentatie insuficienta si incorecta ca necesitati)
  • Diabetul zaharat
  • Hipotiroidismul
  • Circulatia periferica deficitara (daca nervul nu este irigat suficient, ajunge sa sufere)
  • Traumatisme
  • Accidente
  • Infectii sau procese inflamatorii: HIV/SIDA, hepatita, poliarterita nodoasa, sarcoidoza, sifilis, lupusul eritematos sistemic, amiloidoza
  • Tulburari metabolice si dezechilibre vitaminice (avitaminoza B12, avitaminoza A, E si B1)
  • Complicatii ale unor boli: cancer, insuficienta renala
  • Expunerea indelungata la substante toxice
  • Reactii adverse medicamentoase: chemostaticele
  • Chimioterapia are efecte secundare asupra musculaturii si sistemului nervos
  • Starea de imunosupresie
  • Boli autoimune si insuficiente cronice de organ

In neuropatia periferica sunt implicati trei tipuri de nervi:

  • nervi motori: cei care coordoneaza activitatea motorie ( miscarea )
  • nervi senzitivi: sunt nervii care poarta informatia senzitiva
  • nervi autonomi: sunt nervii care raspund de functionarea corecta a sistemului cardiac, digestiv, renal etc

In neuropatia periferica apar amorteli (parestezii) si dureri cronice la nivelul mainilor si picioarelor. Se modifica de asemenea si tonusul muscular.

1) Modificari motorii – termenul “motor“ se refera la ceva care determina, care provoaca miscarea. Nervii motori sunt acei nervi care transmit impulsurile de la centrii nervosi la muschi, realizandu-se astfel miscarea. In cadrul acestei boli, fiind afectati nervii motori, apar:

  • dificultati de miscare a membrelor si de deplasare (probleme locomotorii)
  • caderi repetate (datorita hipotrofiei musculaturii membrelor inferioare)
  • crampe musculare, fasciculatii
  • astenie musculara
  • mialgii
  • tremor
  • dificultati erectile (TDS = tulburari de dinamica sexuala)

2) Modificari senzitive la nivelul extremitatilor

  • parestezii, anestezii
  • pierderea simtului de coordonare a miscarilor
  • hiperestezii ale picioarelor (pacientii nu pot atinge nici cele mai delicate materiale deoarece aceasta le provoaca durere)
  • prin tratamentele din centrul nostru, se obtin rezultate foarte bune in recuperarea pacientilor.

3) Simptome de natura vegetativa:

  • constipatie sau diaree
  • balonari abdominale
  • greata, varsaturi imediat dupa mancare
  • golire vezicala incompleta
  • incontinenta urinara
  • impotenta
  • complicatiile neuropatiei periferice
  • complicatii de natura infectioasa, deoarece bolnavul nu mai simte durerea si se raneste, iar mai apoi rana se infecteaza
  • tulburari de ritm cardiac
  • pareza, paralizie
  • impotenta
  • amputarea de membre.

Toate aceste complicatii enumerate sunt tot atatea motive in plus pentru a trata de urgenta orice neuropatie periferica.

Ca metode de tratament centrul nostru medical foloseste:

  • masajul medical
  • masajul reflex (reflexoterapia) – prin aceasta se imbunatateste circulatia, sunt stimulate terminatiile nervoase si se amelioreaza durerea

Pintenul calcanean

Pintenul calcanean - numit si pinten al calcaiului, e o formatiune osoasa nou aparuta pe suprafata plantara a osului calcaneu si care produce dureri la mers.

Talalgie : discomfort sau durere in calcai sau glezna
Fascie : este un strat de tesut conjunctiv care acopera corpul sub tegument. Ea imbraca muschii si alte organe.
Periost : este o membrana groasa, fibroasa, care acopera suprafata osului
Aponevroza : este o structura fibroasa de culoare alba-sidefie alcatuita din fibre de colagen, care serveste la realizarea conexiunii dintre muschi si insertia sa.
Insertie : este locul de legare a unui muschi pe un os

Potrivit literaturii de specialitate, pintenii se formeaza prin tractiunea sau intinderea excesiva a periostului calcanean de catre aponevroza plantara. Drept urmare apare o inflamatie a fasciei plantare (fasciita plantara). Durerea apare datorita tractionarii fasciei plantare pe periost. Pintenii pot sa apara si datorita cresterii tensiunii aponevrozei plantare, intalnita in piciorul plat ( platfus )

Simptome: literatura de specialitate arata ca pintenii calcaneeni inferiori sunt durerosi inca de la debut, chiar si cand semnele radiologice ale prezentei lor sunt putine sau absente. Absenta semnelor radiologice nu exclude un pinten la debut. Pe masura ce pintenul creste in dimensiuni, datorita unor modificari adaptative de la nivelul piciorului, durerea se poate ameliora. Dupa o perioada in care un pinten a fost asimptomatic, adica nu s-a manifestat prin durere, el poate deveni brusc dureros in urma unui traumatism local sau in urma suprasolicitarii piciorului (statul mult in picioare pe loc).

La nivelul calcaiului se poate forma si o bursa care se poate inflama, transformandu-se intr-o bursita calcaneana inferioara .In acest caz vom avea o durere cu caracter pulsatil si baza calcaiului devine calda.

Gonartroza

Gonartroza - numita si artroza genunchiului, este un proces degenerativ, un proces de degradare, care se desfasoara la nivelul articulatiei genunchiului.

Daca vorbim de artroza in general, putem spune ca ea e cea mai frecventa boala articulara si ca ea debuteaza asimptomatic (fara simptome) inca din al doilea sau al treilea deceniu al vietii. De atunci se dezvolta mereu si, daca articulatia nu e ingrijita, ba mai mult, este chiar suprasolicitata, la un moment dat artroza devine simptomatica, aparand durerea si cu ea toate celelate semne si simptome care compun complexul specific artrozei.

Barbatii si femeile sunt afectati in egala masura de gonartroza, dar boala debuteaza totusi mai repede la barbati, probabil datorita specificului muncii lor si suprasolicitarii.

Ce se intampla in gonartroza?

Una dintre principalele componente ale articulatiei genunchiului este cartilajul hialin. Acesta este compus din 95% apa si matrice cartilaginoasa extracelulara si 5% condrocite. In timpul functionarii normale a articulatiei genunchiului, cand asupra articulatiei se exercita o presiune, cartilajul hialin elibereaza apa pe care o contine in spatiul intraarticular si in capilarele si venulele din vecinatate, iar cand acea presiune inceteaza, cartilajul hialin reabsoarbe apa pe care a eliberat-o, se hiperhidrateaza si isi absoarbe cu aceasta ocazie si substantele nutritive de care are nevoie.

Cand, la un moment dat, articulatia este supusa la eforturi mai mari decat poate ea sa duca (statul mult in picioare, mersul exagerat de mult pe jos, purtarea unor greutati mari in maini sau pe spate, supraponderea, obezitatea si uneori traumatismele – cazaturi, lovituri, accidente) incep procesele de degenerare, de degradare. In final se ajunge ca la nivelul cartilajului sa apara discontinuitati, intreruperi ale cartilajului, eroziuni, neregularitati pe suprafata cartilajului hialin, care avanseaza continuu si se ajunge la ulceratii si la pierderea completa a cartilajului in anumite zone ale articulatiei. Pur si simplu apar zone in care osul e complet dezvelit de cartilajul hialin. Portiuni din cartilajul hialin modificat de boala se rup si plutesc liber in interiorul articulatiei genunchiului, aparand asa numitii “soareci intraarticulari“, care afecteaza foarte mult buna functionare a articulatiei, ducand la dureri mari si foarte mari si la scaderea mobilitatii articulatiei, mergand pana la imobilizarea si blocarea articulatiei.

Simptome – la inceput apar niste sunete, niste pocnituri la nivelul articulatiei genunchiului, numite cracmente, care reprezinta primul semnal ca articulatia sufera si urmeaza sa sufere tot mai mult. Apoi, treptat, apar durerile, care devin tot mai mari si mai suparatoare, articulatia poate deveni sensibila sau foarte sensibila la palpare, la atingere. Durerile pot iradia si la distanta, in sus sau in jos fata de articulatia genunchiului.

Daca boala nu e tratata, ea avanseaza si, pe masura ce se pierde cartilaj articular, ligamentele din jur devin mai laxe, mai slabe si articulatia devine mai instabila. In aceasta etapa apare senzatia ca genunchiul “scapa“. In etapele urmatoare cartilajul continua sa se degradeze si se ajunge ca anumite fragmente de cartilaj modificate de boala, sa se rupa si sa pluteasca in interiorul articulatiei. Prin aceasta articulatia devine mai dureroasa, mai rigida, ajungandu-se pana la blocarea articulatiei.

Coxartroza

Coxartroza - este un proces degenerativ, un proces de degradare a structurilor care compun articulatia soldului, articulatia coxo-femurala.

Ea poate fi uni sau bilaterala. Ca si in cazul celorlalte articulatii, “piesa“ de baza a articulatiei coxo-femurale este cartilajul hialin. Acesta este compus din 95% apa si matrice cartilaginoasa extracelulara si 5 % condrocite. Aceste condrocite au cel mai lung ciclu celular dintre celulele organismului, deci si cel mai lung ciclu de refacere. De aceea este foarte important ca aceasta boala sa fie tratata cat mai repede. La un moment dat articulatia soldului nu mai suporta eforturile mari la care este supusa, incep procesele de degradare si apare ceea ce noi numim coxartroza.

Simptome: aceasta boala se caracterizeaza prin aparitia unei rigiditati la nivelul articulatiei soldului afectat, rigiditate care se accentueaza treptat. In aceasta faza apar si cracmentele sau pocniturile la nivelul articulatiei. Ca urmare a acestui fapt, scade gradul de mobilitate si posibilitatea de deplasare. Dupa o perioada apare si durerea, care poate fi localizata la nivel inghinal, la nivelul fesei, sau poate fi resimtita chiar la nivelul genunchiului. Acest lucru poate fi un element disturbator si poate duce la confuzia unei coxartroze cu gonartroza sau artroza genunchiului. De aceea e nevoie de un diagnostic precis, pentru a se face un tratament corespunzator. Durerea devine simptomul principal, la inceput ea aparand in mers, iar apoi, pe masura ce boala avanseaza, fiind prezenta si in repaus. Dimineata, primii pasi pot fi foarte durerosi, dar pe masura ce se continua miscarea, durerea poate sa se amelioreze. Daca la inceput doare doar ziua, ulterior durerea apare si noaptea, acesta fiind un simptom de agravare a bolii.

Daca boala nu este tratata corespunzator, procesul degenerativ avanseaza si, datorita scaderii lichidului intraarticular si subtierii cartilajului articular ca urmare a degradarii lui, piciorul afectat se scurteaza si apare schiopatatul.

Insuficienta circulatorie vertebro-bazilara (ICVB)

Insuficienta circulatorie vertebro-bazilara (ICVB)

Pentru a intelege mai bine ce este ICVB, trebuie sa revedeti articolul despre spondiloza cervicala. In stadiul 3 iritativ si mai ales in stadiul 4 radicular, compresiv, apare ICVB. In aceasta situatie vorbim de afectarea vertebrelor C1, C2 si C3. In stadiul 3 si mai ales in stadiul 4 de dezvoltare a spondilozei cervicale avem acele ciocuri laterale pe coloana numite osteofite. Acestea apasa pe vasele de sange din zona si pe radacinile nervoase de la acest nivel (de exemplu nervul simpatic cervical). Ca urmare, in prima etapa se produce o iritare a acestor nervi (in stadiul 3 de evolutie ) si apoi o comprimare a lor (stadiul 4 ) si ca urmare apare un spasm acut al muschilor posteriori ai gatului si mai multe reactii vasomotorii patologice (este un cerc vicios acolo: ciocurile laterale — osteofitele — apasa pe nervi, nervii se irita, aceasta iritare produce spasmul musculaturii, iar spasmul muscular strange vasele si apar tulburari de circulatie vertebro-bazilara, adica tulburari pe circulatia care merge la cap – arterele vertebrale si trunchiul bazilar).

Stadiul 5, atrofic, al spondilozei cervicale inseamna o agravare accentuata a tuturor simptomelor ICVB .Circulatia cerebrala mai poate fi scazuta si de depunerile de ateroscleroza pe vase (este vorba de arterele vertebrale si de trunchiul bazilar), ceea ce agraveaza si mai mult ICVB, acest mecanism actionand din interiorul vasului.

Simptome

Ar fi foarte bine ca cel care are probleme cu coloana vertebrala cervicala sa nu piarda ocazie dupa ocazie, si sa se trateze inca din stadiul 1 al spondilozei, sau daca l-a ratat si pe acesta , atunci macar in stadiul 2, deoarece daca se ajunge in stadiul 3, deja problemele se complica si apar simptomele specifice ICVB, care nu sunt nici putine, nici usoare, nici fara risc, ci dimpotriva, ajunsi in aceasta etapa va expuneti la o situatie extrem de neplacuta si chiar foarte riscanta si o sa vedeti de ce.

Enumeram cele mai importante simptome care apar in aceasta boala:

  • senzatii de jena, apoi greutate si mai apoi durere occipitala
  • dureri de cap, ameteli, vertij (acest vertij poate fi rotator, sau nesistematizat, de scurta durata)
  • hipoxia cerebrala (nu se oxigeneaza suficient de bine creierul) si apar
  • stari de oboseala,de moleseala marcata
  • tulburari senzoriale (parestezii-amorteli in maini si in picioare)
  • pareze, hemipareze
  • tulburari de mobilitate (adica dificultate la mers si la miscarea mainilor)
  • slabirea brusca a musculaturii membrelor inferioare, astfel incat bolnavul cade brusc pe genunchi ( fenomen numit drop-attack)
  • hipertensiune arteriala (HTA ) si mai ales apare HTA oscilanta, foarte greu de stapanit
  • tulburari ale ritmului cardiac
  • jena, greutate , apoi durere oculara
  • scaderea treptata (incetosarea ), sau brusca a vederii
  • scaderea auzului, zgomote, sunete, vajait in urechi
  • scaderea memoriei (tot mai mult persoana in cauza constata ca uita)
  • risc crescut de accident vascular cerebral (AVC ) ischemic.

Atunci cand aveti aceste simptome enumerate, pe langa faptul ca sunt extrem de deranjante , extrem de greu de suportat si care aduc in viata de zi cu zi un adevarat handicap, trebuie sa va fie si semnale de alarma foarte serioase ca sunteti in pericol de a face AVC.

Amorteli in maini si picioare

Amorteli in maini si picioare

Principalele cauze ale acestei afectiuni, ale acestui sindrom al amortelilor in maini si in picioare sunt:

  1. Sindromul de canal carpian
  2. Sindromul de canal Guyon
  3. Sindromul de tunel tarsian
  4. Sindromul defileului costoclavicular
  5. Sindromul nervului suprascapular
  6. Sindromul Raynaud
  7. Boala vasculara periferica
  8. Discopatia — Discopatii
  9. Spondiloza cervicala
  10. Spondiloza dorsala
  11. Spondiloza lombara
  12. Radiculopatia (in stadiul 4 si 5 de evolutie a fiecarui tip de spondiloza amintit)
  13. Hernia de disc
  14. Prolabarea discului intervertebral ( unul sau mai multe)
  15. Sindromul de compresiune a plexului brahial
  16. Neuropatia periferica
  17. Zona Zoster
  18. Scleroza multipla
  19. Sciatica
  20. Vascularita
  21. Accidentul vascular cerebral (AVC)
  22. Traumatisme
  23. Degeraturi
  24. Tumori ale nervilor (Neurinom)
  25. Compresiuni externe (incaltaminte, imbracaminte, gips etc.)
  26. Trombangeita obliteranta (Boala lui Leo Buerger)
  27. Obstruarea vaselor de sange (vasele mari – ateroscleroza)
  28. Hiperventilatia
  29. Intoxicatii
  30. Toxicitatea mediului inconjurator
  31. Efecte secundare ale medicamentelor alopate
  32. Spasmofilia
  33. Atacuri de panica
  34. Oboseala—stres
  35. Crize de hipoglicemie
  36. Crize hipertensive
  37. Crize hipotensive
  38. Insuficienta circulatorie vertebrobazilara (ICVB)

Maini si picioare reci

Maini si picioare reci

Cauze

  • Circulatia periferica deficitara
  • Insuficienta circulatorie periferica
  • Boala vasculara periferica
  • Sindromul Raynaud ( uneori se asociaza cu fibromialgia )
  • Ateroscleroza
  • Arteriopatia cronica obliteranta ( ACO )
  • Trombangeita obliteranta ( Boala Buerger )
  • Neuropatia periferica
  • Hipotiroidismul
  • Hipopituitarismul ( afectiune a glandei pituitare )
  • Disfunctia hipotalamica (hipotalamusul este in mod normal implicat in reglarea temperaturii). In anumite situatii poate fi afectat si nu mai functioneaza normal, realizandu-se o disfunctie hipotalamica (printre cauze: o infectie, o tumora, un traumatism sau malnutritia )
  • Degeraturile
  • Fumatul (este foarte daunator deoarece pe langa foarte multe alte efecte negative, produce si vasoconstrictie, adica ingustarea vaselor de sange si scaderea marcata a circulatiei)
  • Fumatul pasiv (statul in locuri unde se fumeaza este foarte daunator)
  • Consumul mare de alcool
  • Consumul exagerat de cafea
  • Consumul de zahar
  • Sedentarismul
  • Obezitatea
  • Diabetul
  • Hipotensiunea arteriala
  • Stresul poate produce tulburari ale circulatiei periferice
  • Folosirea unor instrumente care vibreaza
  • Probleme de digestie, digestie dificila, lenta, sau insuficienta
  • Efectul secundar al unor medicamente alopate (cele luate in tratamentul migrenei si in bolile tiroidei)
  • Cancer osos sau leucemie (in situatii exceptionale).

Simptome

  • in primul rand senzatia foarte neplacuta de rece la nivelul mainilor si picioarelor
  • furnicaturi
  • amorteli
  • durere
  • un discomfort continuu
  • tulburari de digestie
  • un somn mai agitat si mai putin odihnitor
  • culoarea cianotica ( violet-albastruie ) a mainilor si a picioarelor

Sfaturi practice

Nu trebuie sa stati picior peste picior, deoarece acest lucru comprima circulatia si accentueaza fenomenul de insuficienta circulatorie periferica.

Daca aveti o munca statica (la birou, in masina la condus sau in alte situatii, faceti pauze – o metoda foarte buna ar fi sa lucrati dupa sistemul 50 + 10, adica 50 de minute sa lucrati, sa conduceti etc si 10 minute sa faceti pauza timp in care sa va plimbati si sa faceti scurte exercitii ca sa revigorati circulatia ).

Daca nu faceti asa, in curand veti constata ca aveti mari probleme de circulatie periferica si nu numai.

Cateva situatii in care apare sindromul mainilor si picioarelor reci:

A) Degeratura este o afectiune rezultata in urma statului excesiv de mult in temperaturi scazute. Aceasta afectiune se manifesta prin mai multe semne si simptome, cum ar fi :

  • Edem inflamator al mainilor si picioarelor
  • Prurit sever(senzatia de mancarime severa)
  • Senzatia de arsura
  • Uneori pot sa apara ulceratii, mai mult sau mai putin extinse.

Aceasta afectiune se intalneste mai ales la persoanele care au un fond deficitar in ceea ce priveste circulatia periferica, persoane care au mainile si picioarele reci atat vara cat si iarna. Vorbim aici de un cerc vicios: circulatia periferica deficitara favorizeaza degeraturile in cazul expunerii prelungite la frig, iar degeratura agraveaza si mai mult deficitul circulator.

B) Neuropatia periferica este o afectiune, o boala a sistemului nervos periferic. Aceasta boala poate avea drept cauze :

  • Alcoolismul si mai ales alcoolismul cronic (dependenta de alcool)
  • Malnutritia (alimentatia insuficienta si incorecta ca necesitati)
  • Diabetul zaharat
  • Circulatia periferica deficitara

C) Hipopituitarismul

Glanda pituitara = glanda hipofiza = glanda situata in fosa hipofizara, atasata de baza creierului printr-un peduncul scurt. Peduncul = manunchi constituit dintr-o multitudine de fibre nervoase care au rolul de a face legatura intre formatiuni ale sistemului nervos. Ca aspect, seamana cu o tulpina .

Simptome

  • hipersensibilitate la frig ( senzatia de maini si picioare reci )
  • oboseala
  • hipotensiune arteriala
  • infertilitate

Umarul dureros

Umarul dureros

Cauze:

  • tendinita calotei rotatorilor
  • rupturile calotei rotatorilor
  • tendinita calcifianta
  • artrita acromioclaviculara
  • artrozele
  • osteonecroza
  • artrita septica
  • ruptura marginii glenoide
  • capsulita adeziva
  • microtraumatisme repetate
  • leziuni musculare acute si cronice
  • procese degenerative care afecteaza tendoanele
  • rupturi musculare
  • traumatisme ale umarului
  • neuropatiile
  • nevrita brahiala
  • infectii
  • inflamatii ( tendinite, bursite, artrite )
  • artrita sternoclaviculara
  • fibrozita
  • discopatia cervicala
  • radiculopatia cervicala
  • sindroamele de compresie a nervilor
  • distrofia simpatica reflexa
  • boli cardiovasculare
  • boli pulmonare ( de ex pleurita, pleurezia )
  • tumori medulare
  • boli digestive ( ale vezicii biliare, gastrite, ulcere ).

Dintr-o analiza a listei cu sirul lung de cauze care pot provoca dureri de umar, se poate spune ca cele mai importante intra in urmatoarele categorii :

  • Procese inflamatorii
  • Procese degenerative
  • Afectiuni ale nervilor
  • Infectii
  • Traumatisme
  • Alte cauze.

Dereglari ale tiroidei

Dereglari ale tiroidei

Functiile tiroidei

  • stimuleaza cresterea normala
  • rol foarte important in reglarea metabolismului (protidic, glucidic, lipidic si hidromineral)
  • reduce fosforul din organism, daca acesta este crescut
  • secreta tirocalcitonina – un hormon care regleaza metabolismul calciului
  • sustine oasele – ajuta la vindecarea fracturilor
  • regleaza functionarea celorlalte glade endocrine, prin sistemul hipotalamo-hipofizar
  • hormonii tiroidieni au un rol foarte mare in buna functionare a insulinei in organism
  • hormonii tiroidieni au rol si in arderea substantelor grase (daca tiroida nu functioneaza la parametrii normali, creste colesterolul si persoana se ingrasa)
  • are un rol foarte mare in reproducerea celulara si in cresterea normala a celulelor
  • controleaza ritmul cardiac
  • are un rol important in asimilarea zaharului
  • favorizeaza consumul de O2 in tesuturi ( oxigenarea tesuturilor )
  • rol foarte important in activitatea cerebrala
  • rol foarte important in reglarea sistemului nervos
  • rol foarte important in reglarea aparatului cardiovascular
  • rol foarte important in functionarea normala a gonadelor ( gonada=glanda sexuala; cea feminina: ovarul si cea masculina: testiculul )
  • rol foarte important in buna functionare a aparatului digestiv
  • controleaza activitatea pielii ( a epidermului )
  • controleaza buna functionare a mucoaselor
  • controleaza buna functionare a seroaselor

Sindromul colonului iritabil

Sindromul colonului iritabil - este o tulburare gastrointestinală cronică care împiedică funcţionarea normală a colonului.

Se caracterizează prin dureri de stomac, balonare şi modificarea tranzitului intestinal.

  • „iritabil” – acest termen indică faptul că tracul digestiv este mai sensibil decât în general, şi din acest motiv reacţionează cu senzaţie de durere la stimuli normali
  • „sindrom” – se referă la faptul că nu este vorba de o boală separată, de sine stătătoare, ci de un complex caracteristic de simptome asociate

Cauze: cea mai frecventă este alterarea motilităţii intestinale care determină tulburări de tranzit şi, implicit, tulburări de defecaţie. Până nu apare senzaţia de defecaţie, omul sănătos nu sesizează mişcările intestinale, deoarece acestea sunt constante şi blânde. Intestinul iritabil funcţionează neregulat, contracţiile uşoare sunt înlocuite de spasme care se manifestă prin dureri abdominale, constipaţie, diaree şi alte acuze. În unele cazuri pot să apară simptome extradigestive precum durerile de spate, oboseala, senzaţia de balonare etc., care în opinia specialiştilor se datorează diferitelor reacţii alergice şi tensiunii interne.

SCI apare frecvent ca o consecinţă a bolilor inflamatorii gastrointestinale sau altor infecţii tratate timp îndelungat cu antibiotice.

Colonul este un organ foarte sensibil la stres.

Gastroenterologii au constatat că SCI se dezvoltă foarte des la persoanele care trăiesc o viaţă activă, ocupată şi la care creierul trebuie să prelucreze o grămadă de informaţii noi, stresante. De ce apare boala doar la unele persoane, pe când alţii nu se îmbolnăvesc nici în condiţiile unor stări se stres sau solicitări mai intense? Acest lucru depinde întotdeauna de caracteristicile şi sensibilitatea individuală. Stilul de viaţă de astăzi duce la suprasolicitarea oamenilor, astfel numărul bolnavilor creşte de la o zi la alta.

Sindromul de colon iritabil debutează cu tulburări de defecaţie. Bolnavul prezintă diaree care persistă timp de o săptămână şi se agravează în condiţii de stres. Perioada diareică este apoi înlocuită de constipaţie, timp de câteva zile. În acest caz colonul este leneş, nu vrea să se golească în ciuda senzaţiei de apăsare care ne obligă la vizitarea frecventă a toaletei. Tulburările fucţiei intestinale se caracterizează prin senzaţie de saţietate, crampe abdominale şi balonare. Aceste simptome par a fi serioase, însă, teoretic, individul nu este bolnav, fiindcă este vorba doar de o dereglare funcţională. Acuzele nu au substrat organic, nu este vorba de inflamaţii intestinale sau alte modificări structurale ce apar în boli precum diverticuloza sau tumorile. Însă, din motive necunoscute, tranzitul intestinal este alterat, uneori devine mai rapid, alteori este mai lent. În tratamentul alternanţei dintre constipaţie şi diaree nu există altă opţiune decât relaxarea.

Prin schimbarea stilului de viaţă, evitarea, respectiv combaterea situaţiilor de stres putem preveni apariţia sindromului de colon iritabil. Exerciţiile fizice regulate îmbunătăţesc funcţia intestinelor. Persoanelor supuse frevent la situaţii de stres se recomandă relaxarea, şi nu se recomandă distragerea atenţiei prin citire, ascultarea radioului sau fumat în timpul petrecut pe toaletă. Să dormim cel puţin şapte ore pe zi, să reducem grăsimile din alimentaţia noastră şi să creştem cantitatea de proteine şi fibre.

  1. Compresele calde pe abdomen sau baia fierbinte pot fi de folos în caz de crampe
  2. Este interzis fumatul, consumul de alcool şi cafea , deoarece acestea stimulează mişcările intestinale
  3. Trebuie identificate alimentele care cauzează probleme – consumul acestora se va evita. Să nu consumăm alimente condimentate, grase sau prăjite în grăsimi, nici dulciuri care conţin sorbitol sau mannită şi provoacă balonare.
  4. În caz de constipaţie este importantă formarea unei rutine de defecare; să stabilim un moment adecvat al zilei pentru defecarea regulată, dimineaţa este ideală.
  5. Masajul abdomenului inferior cu pumnul, consumul unui pahar de apă călduţă, uşor sărată sau amestecată cu apă minerală laxativă poate fi utilă

Consumul alimentelor bogate în fibre poate fi benefică, dar să evităm produsele care balonează.

Disfunctii ale sistemului endocrin

Disfunctii ale sistemului endocrin

La fel ca orice sistem al corpului uman, sistemul endocrin poate avea disfuncții, aceste fiind: hiposecreția (insuficienta de hormon) si hipersecreția (cantitate prea mare de hormon).

Bolile endocrine pot fi cauzate de anumiți factori, biologici (virusuri, bacterii) sau care țin de mentalitate (traumatisme cu efect psihic negativ):
– gigantismul;
– nanismul hipofizar;
– diabet insipid;
– vorbire lenta, anxietate;
– eliminarea unor cantitati mari de urina ceea ce duce la oboseala, ameteli, uscaciunea gurii si a pielii, constipatie.

Tulburari ale sistemului circulator (limfatic)

Tulburari ale sistemului circulator (limfatic)

Sângele și sistemul limfatic reprezintă cele două mari sisteme circulatorii ale corpului uman. Există asemănări și deosebiri între cele două sisteme. Sistemul circulator este alcătuit dintr-o vastă rețea de vase de sânge și beneficiază de un organ vital – inima, care lucrează non-stop pentru a realiza circulația sângelui în tot corpul. Și sistemul limfatic posedă o rețea de vase, dar prin acestea curge limfa, care nu beneficiază de un organ central care să funcționeze ca o pompă. Vasele limfatice sunt unidirecționale, limfa circulând dinspre țesuturi către interiorul organismului. Circulația lichidului limfatic depinde de mișcare. Sistemul limfatic și sistemul circulator lucrează împreună: sângele aduce nutrienți și oxigen către celule, iar limfa preia deșeurile, toxinele și alte componente nocive pentru a fi filtrate și neutralizate de sistemul imunitar.

Rolul sistemului limfatic

Sistemul limfatic este o componentă esențială a sistemului imunitar, care protejează organismul de numeroase boli: de la cele infecțioase până la cele cronice degenerative sau cele cauzate de inflamație. Sistemul limfatic este cunoscut de asemenea și ca sistemul de drenaj al organismului, alcătuit dintr-o rețea de vase de sânge și ganglioni limfatici, care transportă fluide din țesuturi în interiorul corpului. Sistemul limfatic joacă un rol important în protejarea organismului împotriva amenințărilor de boală, cum ar fi infecțiile și celulele canceroase, și în același timp contribuie la menținerea echilibrului hemodinamic al corpului.

Sistemul limfatic este alcătuit din:

  • vase limfatice, mai mici decât vasele de sânge, transportă limfa, un lichid incolor, care mediază schimbul de substanțe dintre sânge și țesuturi. Limfa conține leucocite, în special limfocite (celule imunitare), deșeuri, resturi de celule, bacterii, proteine, săruri;
  • ganglioni limfatici sau noduli limfatici, alcătuiți din țesut limfatic, având rol de drenare a limfei ce trece prin ganglioni pe traseul ei în sânge; totodată, ganglionii permit multiplicarea limfocitelor T și B ajunse la maturitate, după formarea lor în timus și măduva osoasă.
  • amigdale, glande alcătuite din țesut limfoid, situate la nivelul gâtului, care împreună cu vegetațiile adenoide de la nivelul cavității nazale alcătuiesc așa-numitul inel de apărare imunitară Waldeyer, care filtrează virusurile, bacteriile înainte de a ajunge în sistemul digestiv și respirator;
  • splina și timusul, organe limfoide ale sistemului imunitar, locuri de producție ale limfocitelor.

În fiecare zi intrăm în contact cu diferite tipuri de microbi, bacterii și toxine. Toate acestea ajung în lichidul limfatic și în ganglioni. Aici, în ganglioni, sistemul imunitar atacă „inamicii” și face tot posibilul să îi distrugă cu ajutorul globulelor albe din sânge.

Un alt rol important al sistemului limfatic este păstrarea fluidelor corporale în echilibru. În cazul în care sistemul limfatic funcționează în mod corespunzător, nu ar trebui să experimentăm neplăcuta senzație de retenție a apei. Atât vasele de sânge, cât și vasele limfatice pot resorbi apa din țesuturi astfel încât aceasta să fie drenată. Apa suplimentară trebuie eliminată din organism. În cazul în care apare o problemă la nivelul drenajului limfatic, țesuturile se umflă, pielea căpătând acel aspect pufos caracteristic retenției de apă. În cazul unor blocaje pe traseul limfatic, există riscul să se acumuleze lichid în țesuturi. Acest tip de inflamație se numește limfedem.

Cel mai cunoscut exemplu este limfedemul apărut în urma unei intervenții de extirpare a sânului, ca metodă de tratament al cancerului mamar. Ganglionii limfatici de la nivelul axilei pot și ei extirpați, circulația fiind blocată, ceea ce determină stagnarea limfei în braț. Astfel apare limfedemul.

Umflarea ganglionilor limfatici – mulți dintre noi au observat, la un moment dat, atunci când au avut anumite infecții, în special cele localizate la nivelul gâtului sau în sfera organelor genitale, umflarea ganglionilor din zonele respective. Infecțiile în gât (faringo-amigdalite), infecțiile genitale, infecțiile urinare sunt cele mai frecvente cauze ale umflării ganglionilor. Ganglionii limfatici sunt răspândiți în tot corpul, dar cei mai proeminenți sunt cei din zona gâtului, zona inghinală, axile, piept și abdomen. În cazul în care creșterea în volum este de origine infecțioasă, ganglionii afectați sunt moi și sensibili. Această situație nu reprezintă un motiv de îngrijorare, mai ales dacă umflătura dispare după vindecarea infecției.

Simptome și boli care afectează sistemul limfatic

Când sistemul limfatic este agresat de factori externi sau când funcționează deficitar din cauza sedentarismului, pot apărea simptome care includ:

  • oboseală cronică
  • umflarea ganglionilor limfatici
  • dureri musculare și crampe
  • inflamații articulare
  • răceli și alte infecții frecvente
  • fibromialgie
  • artrită
  • apariția unei tumori

Bolile care au impact direct asupra sistemului limfatic sunt:

  • Amigdalita – infecțiile recurente ale amigdalelor pot duce la complicații la distanță (reumatism, pericardită); în astfel de cazuri, amigdalele trebuie îndepărtate.
  • Edemul – retenția de apă cauzată de blocarea fluidelor în interiorul țesuturilor.
  • Adenopatie limfatică – ganglionii limfatici se umflă sau se măresc din cauza unei infecții și poate provoca dureri.
  • Limfomul – o formă de cancer care se dezvoltă în ganglionii limfatici, când limfocitele sunt supuse unor modificări și apoi se multiplică și formează tumori, care se pot răspândi în diverse părți ale corpului.
  • Boala Hodgkin – cancerul sistemului limfatic.
  • Splenomegalie – splină mărită din cauza unei infecții virale; este o situație periculoasă mai ales pentru persoanele care practică un sport, fiindcă orice impact poate duce la ruptura splinei.

Sistemul limfatic și dezvoltarea cancerului

Sistemul limfatic joacă un rol crucial în protejarea organismului de cancer. Atunci când celulele canceroase se desprind din tumoră, ele pot fi prinse în interiorul unui ganglion limfatic din apropiere, acesta crescând în volum. Ca atare, umflarea ganglionilor limfatici poate fi un semn al cancerului, cu toate că de cele mai multe ori nu este cazul. În schimb, când un pacient este diagnosticat cu cancer, întotdeauna medicii vor verifica ganglionii limfatici pentru a investiga gradul de extindere a acestuia.

O funcție foarte importantă a sistemului imunitar este producția de limfocite. Unele dintre ele produc anticorpi, proteine care distrug germenii și opresc infecțiile sau celulele anormale să se răspândească. În unele cazuri, acest proces nu este destul de eficient în combaterea radicalilor liberi și în oprirea cancerului.

Cancerul poate debuta în ganglionii limfatici, numindu-se limfom, sau poate ajunge acolo din altă parte. Celulele canceroase pot migra în corp prin intermediul sângelui sau al limfei. Dacă ajung la alte organe, ele continuă să se înmulțească. În general, organismul ține sub control acest proces și este capabil de a distruge cantități mici de celule mutante înainte ca acestea să înceapă să se înmulțească. Însă dacă scapă de sub control chiar și o cantitate infimă de celulele mutante, acestea își croiesc drum spre alte părți ale organismului formând noi tumori (metastaze). Acest fenomen poate deveni vizibil și dureros când ganglionii limfatici reacționează și se inflamează.

Măsuri care trebuie puse in practica:

1. Îmbunătățirea circulației, o prioritate

Sistemul circulator este corelat cu sistemul limfatic. În timp ce sângele aduce nutrienți, apă și oxigen către celule, limfa preia reziduurile toxice, agenții infecțioși și eventual celule deteriorate pentru a le elimina din organism. Un sistem limfatic sănătos participă la menținerea sănătății mușchilor, articulațiilor și altor țesuturi și organe. Limfa circulă prin vasele limfatice, ajunge în ganglioni, unde se realizează filtrarea și în final într-un vas limfatic mare numit canal toracic. Odată curățat, lichidul limfatic trece din nou în sânge și ciclul se repetă continuu. Iată de ce circulația fluidelor în organism trebuie să se realizeze la parametri optimi. În caz contrar, apar inflamații, acumulări de toxine în țesuturi, dureri, oboseală.

2. Mișcare, în fiecare zi

Ce poate fi mai bun pentru a stimula circulația decât mișcarea?! Cu cât stai mai mult pe scaun, cu atât lichidul limfatic stagnează mai mult în țesuturi. Să nu uităm că sistemul limfatic nu beneficiază de o pompă, așa cum lucrează inima pentru circulația sangvină. Activitatea fizică este cea care pune în mișcare sistemul limfatic. Orice fel de exercițiu fizic este binevenit, simplul mers pe jos este foarte bun pentru sistemul limfatic. Tot la categoria mișcare vom include și masajul, un excelent mijloc de drenaj limfatic.

3. Alimente care combat inflamația

Cu cât dieta ta este mai naturală și mai echilibrată, cu atât sistemul tău limfatic lucrează mai bine. În schimb, alimentele procesate, încărcate cu grăsimi, zahăr, sare, aditivi nu fac decât să streseze aparatul digestiv, sistemul circulator și sistemul imunitar. Iată o listă cu alimente bogate în nutrienți și antioxidanți, ce au puterea de acționa ca adevărate antiinflamatoare naturale:

  • legume cu frunze verzi (spanac, varza Kale, ruccola, valeriană, ștevie, urzici);
  • legume crucifere (broccoli, conopidă, varză, gulii);
  • ceapă, usturoi;
  • fructe de pădure;
  • somon și alți pești de apă rece (surse naturale de acizi omega 3);
  • nuci;
  • semințe (in, chia, dovleac);
  • ulei extravirgin de măsline, de cocos;
  • ierburi aromatice (pătrunjel, oregano, mentă etc.) și condimente (turmeric, ghimbir).

Dereglari ale sistemului reproductiv/Dereglari menstruale/Menopauza

Dereglari ale sistemului reproductiv/Dereglari menstruale/Menopauza

Simptomele prezentei etapei de premenopauza sunt:
– menstruatii neregulate (modificari frecvente ale duratei, data aparitiei si luni in care nu ai avut ciclu deloc)
– infertilitate
– bufeuri si transpiratii nocturne
– uscaciune vaginala
– probleme in controlarea vezicii urinare
– insomnie
– palpitatii
– kilograme in plus pe care le dai jos mai greu
– modificari ale pielii (piele uscata cu aspect subtiat, mancarimi ale pielii)
– dureri de cap
– dureri in sani
– greturi
– senzatie de socuri electrice in cap
– balonare
– ameteala
– dureri de muschi si de incheieturi
– pierderea parului sau subtierea firului de par
– modificarea mirosului corpului
– gura uscata

Si la nivel psihic apar cateva modificari:
– iritabilitate
– instabilitate emotionala
– anxietate
– scaderea libidoului
– dificultati de concentrare, stari de confuzie
– scapari de memorie
– oboseala, epuizare

Daca ai oricare din aceste simptome, nu este cazul sa intri in panica. Premenopauza este o etapa normala din viata oricarei femei, la fel de fireasca ca prepubertatea. Ambele pregatesc marile transformari feminine, menopauza si pubertatea, cu toata furtuna hormonala aferenta.

Daca pana in etapa de premenopauza, estrogenul si progesteronul erau intr-o simbioza si faceau o buna echipa pentru buna functionare a fertilitatii feminine, cand incepe sa se instaleze premenopauza, uneori discret si pe neobservate, specific este faptul ca hormonul progesteron scade brusc, timp in care estrogenul ramane “sef” si isi face de cap. Acest lucru este in prima etapa de premenopauza, cand menstrele pot fi mai abundente, mai dese, pot dura mai mult. Este din cauza dominatiei estrogenului. Ulterior, si estrogenul incepe sa scada si lipsa lui se simte prin menstre mai rare, la 2-3 luni, care dureaza mult mai putin ca in alte perioade ale vietii.

Este important sa mentii balanta acestor hormoni, preferabil pe cale naturala, nu prin substituenti de sinteza ce pot avea tot felul de efecte secundare in organism.

Ciclu neregulat

Ciclul poate aparea mai des, la fiecare 24 de zile (in loc de la fiecare 28 de zile), sau poate veni mai rar decat de obicei. Pot aparea sangerari usoare intr-o luna si sangerari abundente in alta luna. Poti sangera cateva zile sau poti sangera o perioada indelungata de timp. Poti “sari” o luna de ciclu sau chiar doua, pentru ca apoi ciclul sa-ti vina normal. Aceste lucruri se intampla din cauza unor dereglari horomonale la care corpul nu stie cum sa reactioneze.

Ciclurile scurte (menstruatia vine mai des) este un semnal ca organismul produce un nivel scazut de estrogen in timpul perioadei preovulatorii si un nivel crescut de hormoni foliculo stimulatori. In cazul ciclurilor cu sangerari usoare, nivelul de estrogen nu este suficient de mare, si poate fi vorba de un ciclu la care nu s-au eliberat ovule. In cazul unui ciclu cu sangerare abundenta, este vorba de asemenea de un ciclu in care nu s-au eliberat ovule, insa nivelul de progesteron nu este suficient de mare si astfel, fara existenta progesteronului, captuseala uterului se depune in continuu pana cand scade nivelul de estrogen. Cu timpul, nivelul mare de hormoni foliculi stimulatori si nivelul scazut de estrogen contribuie la rarirea ciclurilor menstruale, pana cand acestea se opresc definitiv.

Disfunctii ale sistemului renal

Disfunctii ale sistemului renal

Roluri specifice rinichiului:
– mentine echilibrul apei in organism, dar si a concentratiei de minerale sodiu, potasiu, magneziu si fosfor din sange;
– dupa digestie, elimina substantele reziduale din sange dobandite in urma expunerii la diverse substante chimice sau medicamente;
– produce renina – enzima care contribuie la reglarea tensiunii arteriale;
– produce eritropoietina – hormon care stimuleaza producerea de celule rosii din sange;
– produce o forma activa de vitamina D (calcitriol), necesara pentru sanatatea oaselor.

Cauzele bolilor renale acute

Intreruperea brusca a activitatii renale pentru o anumita perioada de timp se numeste insuficienta renala acuta. Aceasta poate fi cauzata de:
– leziuni traumatice soldate cu pierderi de sange;
– scaderea brusca a fluxului de sange de la nivelul rinichilor;
– leziunile rinichilor cauzate de ingerarea anumitor medicamente sau substante toxice.

Afectiunile renale pot fi declasate si ca o consecinta a complicatiilor aparute in timpul sarcinii, cum ar fi preeclampsie si eclampsie.

Sportivii de performanta care nu consuma suficiente lichide in timpul evenimentelor sportive ar putea manifesta boli renale acute (chiar blocaje renale), declansate de leziunile tesutului muscular. Astfel, se elibereaza o substanta chimica numita mioglobina, care afecteaza rinichii.

Cauzele bolilor renale cronice

Leziunile renale si intreruperea functiei rinichilor pentru o perioada mai lunga de 3 luni se numeste boala renala cronica. Bolile cronice de rinichi sunt periculoase, deoarece exista riscul sa nu se manifeste pana in momentul in care rinichiul este iremediabil afectat. Recuperarea medicala poate fi dificila si nu poate vindeca in totalitate leziunile renale.

Diabetul zaharat si hepatitele sunt bolile cronice care perturba functia renala, solicitand dializa sau transplantul renal.
Hipertensiunea arteriala netratata contribuie la pierderea progresiva a functiei renale, deoarece tensiunea crescuta afecteaza si vasele sangvine ale rinichilor, accelerand deteriorarea acestora.
Afectiunile sistemului imunitar, precum lupus eritematos, bolile virale cronice (HIV, hepatita B si hepatita C) sunt alte cauze care favorizeaza aparitia bolilor renale cronice.
Din cauza infectiilor severe, precum pielonefrita, rinichii prezinta cicatrici dupa procesul de vindecare. Repetarea acestor episoade conduce la deteriorarea severa a functiei renale.

Inflamatia glomerulilor are drept rezultat glomerulonefrita. Acest fenomen se poate intampla brusc dupa o infectie cu anumite tulpini de bacterii (streptococi). Inflamatia cronicizata provoaca prejudicii rinichilor pana la pierderea functiei acestora.

Boala de rinichi polichistic este cea mai frecventa boala renala ereditara, care se manifesta prin aparitia de chisturi la nivelul rinichiului.
Malformatiile congenitale sunt deseori cauzele ocluziei de tract urinar sau a altor malformatii care afecteaza rinichii. Unele defecte congenitale pot fi supuse interventiei chirurgicale in scopul tratarii lor, inca din perioada intrauterina.
Drogurile, substantele toxice si expunerea pe termen lung la unele medicamente si produse chimice pot provoca boli renale.
Excesul de antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, aspirina, etc.) poate fi daunator pentru rinichi, mai ales in cazul persoanelor sensibile.

Boli renale
– insuficienta renala acuta sau cronica;
– sindromul nefrotic;
– nefropatia analgezica;
– boala renala ateroembolica;
– nefrita cronica;
– sindrom congenital nefrotic;
– pietre la rinichi (litiaza renala);
– nefrocalcinoza;
– diabet insipid nefrogen;
– nefropatie – IgA (boala Berger);
– boala rinichiului polichistic;
– glomerulonefrita streptococica;
– nefropatie de reflux;
– stenoza arterei renale.

Hiperhidroza – transpiratii abundente

Hiperhidroza – transpiratii abundente

Hiperhidroza secundară poate semnala o problemă de sănătate mai gravă şi trebuie luată în considerare întotdeauna prima dată.

Această condiţie poate apărea secundar următoarelor afecţiuni :
• tulburări de anxietate
• medicatie antalgică (tratamente pentru durere )
• medicaţie antidepresivă
• hipertiroidism
• afecţiuni cardiace
• hiperglicemie
• afecţiuni pulmonare ( emfizem pulmonar )
• menopauză ( fluctuaţii hormonale )
• boala Parkinson
• feocromocitom ( tumoră a glandei suprarenale )
• acromegalie (afecţiune gravă care apare atunci cand corpul produce prea mulţi hormoni care controleaza creşterea)
• accident vascular cerebral ( în special cele care afectează hipotalamusul )
• injurii ale măduvei spinarii
• tuberculoză sau alte infeţii cronice
• endocardită
• intoxicaţie cu mercur
• gută
• administrarea unor medicamente precum fizostigmina, pilocarpina, antidepresive triciclice, venlafaxina

Dacă se dovedeşte că transpiraţia excesivă este independentă de alte afecţiuni medicale sau de medicaţie, atunci este vorba despre hiperhidroză primară, de etiologie idiopatică (cauze necunoscute).

Se pare că glandele sudoripare din anumite zone sunt hiperactive sau hipersensibile la stimulii simpatici ai sistemului nervos vegetativ. Majoritatea pacienţilor prezintă antecedente în familie (cel puţin un membru al familiei suferă de hiperhidroză), acest fapt sugerând implicarea unui factor genetic în etiologia acestei afecţiuni.

Afecţiunea poate avea perioade liniştite sau exacerbate şi poate fi întreţinută de factori precum stresul, stările anxioase (frică, nelinişte), consumarea unor alimente picante, nicotina (fumatul) sau cafeina.

Inflamatia nervului sciatic

Inflamatia nervului sciatic

Sciatica consta in durere, furnicatura sau parestezii (amorteli) produse prin iritarea nervului sciatic. Nervul sciatic este format din radacinile nervoase care ies din maduva spinarii in zona lombara (partea inferioara a spatelui). Ramurile nervului sciatic se extind prin fese, coboara pe partea posterioara a fiecarui membru inferior pana la glezna si picior.

Cauze

Cea mai obisnuita cauza a sciaticii este reprezentata de hernierea sau ruptura discului intervertebral (disc herniat) in canalul vertebral, care comprima nervul sciatic. Totusi, sciatica poate fi si simptom asociat altor afectiuni ale coloanei vertebrale, ca de exemplu ingustarea canalului vertebral (stenoza spinala), osteofite (mici excrescente osoase formate pe suprafetele articulare) cauzate de artrite (inflamatii ale articulatiilor), sau compresia radacinii nervoase (pensarea nervului) cauzata prin lezari. In putine cazuri, sciatica poate fi cauzata de boli care nu afecteaza coloana vertebrala, ca de exemplu tumorile sau graviditatea.

Simptome

Simptomele sciaticii cuprind:

  • durerea, care debuteaza la nivelul spatelui sau fesei si se muta descendent, spre coapsa, si poate cobori pana la nivelul labei piciorului
  • forta scazuta, furnicaturi sau parestezii pot sa apara la nivelul membrului inferior
  • pozitia in sezut sau in picioare pentru o lunga perioada de timp si miscarile de flexie ale coloanei (ca de exemplu exercitiile de ridicare a genunchilor la piept) pot agrava simptomele
  • plimbatul, clinostatismul, miscarile de extensie ale coloanei vertebrale (de exemplu ridicarile umerilor) pot combate simptomele.

Gandirea negativa

Gandirea negativa

Trupul nostru este, cu siguranta, produsul gandurilor noastre. Incepem astazi sa intelegem tot mai clar, gradul in care natura gandurilor noastre, a sentimentelor si a emotiilor determina in realitate componenta fizica, morfologica si structurala a trupurilor noastre. Tot ceea ce suntem este rezultatul a ceea ce am gandit.

Pentru a putea intelege cat mai bine termenul de gandire pozitiva, consider ca cel mai intelept ar fi sa il punem in antiteza cu termenul de gandire negativa si astfel sa putem face o analogie intre transformarile care survin la nivel somatic si psihic atunci cand fiecare dintre aceste modalitati de gandire invadeaza spatiul fragil al mintii si trupurilor noastre. Ei bine, aceste transformari sunt convinsa ca le-am experimentat prin traire fiecare dintre noi, insa fiecare dintre noi le-am receptionat si am actionat in mod diferit (la nivel somatic si psihic).

Modalitatile in care am devenit sau nu vulnerabili la actiunea unor astfel de ganduri, reliefeaza unicitatea fiecaruia dintre noi in a-si gestiona si manifesta trairile, emotiile, particularitatile cognitive.

Sa aducem deci, in prim plan modificarile care apar la nivel somatic cand gandim negativ:
• modificari de tip cardiovascular (palpitatii, modificari tensionale)
• modificari de tract digestiv (ulcer gastric si duodenal, pirozis, gastrita coroziva)
• modificari ale sistemului imunitar (vulnerabilitatea la raceli si gripe)
• modificari ale aparatului urinar (incontinenta urinara etc.)
• modificari ale circulatiei vertebrobazilare (ameteli, zgomote in urechi)

Cand insa identificarea unei modificari strict somatice este de natura idiopatica ,intervine foarte pregnant in diagnoza, psihicul uman si modalitatea in care acesta influenteaza functionarea somaticului. Se releva astfel, modificari de natura psihosomatica induse de gandirea negativa (negativism):
• obosela cronica
• sindrom de durere cronica a carui etiologie nu este identificabila
• globus si teama de sufocare
• dispepsia ulceroasa
• anxietatea din cauze ambiguee
• colita
• sindromul uretral
• aerofagie
• hipervantilatie

Fiziologia umana plamadeste boala pentru a ne instiinta prin asa numitul mecanism de feedback de perspectiva unui dezechilibru sau, pur si simpu ca nu suntem suficient de recunoscatori pentru ceeea ce am dobandit deja sau nu suntem destul de intelepti pentru a pretui acel ceva dobandit.
Incatusarea fiintei noastre cu zabrelele ignorantei si a gandurilor negative si posomorate va genera discomfort, vom simti dureri acute si surde, vom simti cum fiecare zi trainda devine pentru noi un supliciu.

Care este antidotul gandirii negative?

Ei bine, invatand sa gandim pozitiv. Nu e nici costisitor si nici nu ne rapeste prea mult din pretiosul nostru timp. Generati ganduri de perfectiune, cautati sa aveti ganduri de perfectiune! Gandurile fericite sunt in esenta o biochimie a fericirii, iar un trup mai fericit este eminamente un trup mai sanatos. Trebuie sa avem puterea si motivatia pentru a invata sa gandim pozitiv, si propun sa incepem cu persoana fiecaruia dintre noi.

Inainte de a cauta remedii savante pentru a trata o a afectiune sau alta cred ca este imperios necesar sa privim cu sinceritatea ochilor mintii in adancurile fiecarei persoane si a incepe exercitiul autocunoasterii. Sa anexam acestuia o stima de sine crescuta, un respect de sine crescut si nu in utimul rand, o incredere in sine nemarginita.

Toate aceste frumuseti sunt generate de o gandire pozitiva. Sa palmadim ganduri de fericire si sa lasam ca ele sa ne magnetizeze, sa invatam a asculta rezonanta lor uimitoare in mintea noastra, sa asimilam puterea tamaduitoare a gandurilor noastre prin toti porii fiintei.

Lasati-va purtati de iuresul vibrant al gandurilor ce va aduc cea mai mare satisfactie, bucurati-va de ziua de azi si vibrati alaturi de ea, traiti frumos si incepeti chiar de azi.

Universul intreg este o capodopera a imbelsugarii si a abundentei, iar atunci cand dobandim atitudinea suprema de a capta si a asimila abundenta Universului, vom trai bucuria, fericirea, minunea de a simti satietate – sanatate, bunastare, generozitate, recunostinta si nu in ultimul rand character.

Gandurile au spirit, se afirma cu convingere in cultura japoneza. Parafrazand, putem afirma ca gandurile sunt entitati vii, pulsande, active care constituie semintele pe care le-am plantat pe ogorul vietii noastre. Trebuie sa invatam sa detinem controlul asupra gandurilor noastre. Puterea miraculoasa a gandului este aceea ca ne poate videca de toate maladiile lumii. Emitem ganduri pozitive atragem sanatate si stare de bine, emitem ganduri negative, atragem dezechilibre energetice, deci boala si suferinta. Imaginativa putin starea de sanatate perfecta de care trupul si mintea dumneavoastra se bucura. Nimic nu trebuie sa va perturbe acest gand, acest echilibru perfect generat de mintea dumneavoastra. Nu trebuie sa uitam ca trupul, corpul nostru este produsul mintii noastre, mintea umana influenteaza dezvoltarea armonioasa a acestuia.

Cand oamenii comunica intre ei ganduri pozitive, rezulta ARMONIE: este uimitor de benefic exercitiul de a ne gandi la oamenii cu care rezonam pozitiv (prieteni, familie iubiti/te) ca la o oglinda in care ne putem deslusi propria reflectie si astfel sa invatam sa fim deschisi la schimbare, idei noi, emotii si cunoastere.

Boala nu poate devora un trup care este salasul gandurilor armonioase, a carui rezonanata este ARMONIA. Viata a fost creata pentru belsug, deci nu lasati nici un gand de limitare sa se hraneasca din mintea voastra! Avem iubire mai mult decat suficienta. Avem idei creatoare nelimitate. Avem bucurie, fericire mai mult decat suficienta. Avem resurse pentru a realiza imposibilul si sunt acolo, sunt tangibile si toate acestea incep sa apara cand mintea noastra devine constienta de natura sa infinita si vindecatoare. Sarcina fiecaruia dintre noi este sa urmeze curentul din miezul Universului si sa-l sarbatoreasca in interiorul lumii existente. Omul ofera masura, echilibru lucrurilor.

Metode terapeutice in accentuarea gandirii pozitive

In cadrul centrului ART THERAPY puteti accesa o serie de tratamente si solutii rezolutive la problemele dumneavoastra prin :
• consiliere
• muzicoterapie ( meloterapie )
• reflexoterapie
• masaje
• pacientul in sine si receptivitatea acestuia, totul incepe cu el si se termina cu el.

Close Menu